A devenit deja tradiție ca în ziua de Rusalii membrii ai „Oastei Domnului” din întreaga ţară să se întâlnească în număr mare la mormântul părintelui Iosif Trifa din cimitirul central al oraşului Sibiu, pentru a cinsti memoria animatorului acestei mișcări de regenerare duhovnicească din sânul Ortodoxiei româneşti, care îşi regăseşte astăzi, după mai bine de patru decenii de persecuţie, locul ei firesc în cadrul Bisericii noastre străbune.
Cu prilejul întâlnirii din anul acesta am dorit să marcăm această regăsire în libertate a tuturor: episcop, preoți și credincioși-ostaşi, să mulțumim lui Dumnezeu pentru darul libertății de care ne-a învrednicit și să punem un început nou lucrării de înnoire spirituală în duhul Evangheliei, prin săvîrşirea împreună a Sf. Liturghii. Căci prin slujirea Sf. Liturghii noi deve- nim cu adevărat Biserica lui Hristos, Trupul Său Tainic, formând o singură unitate, un singur organism viu, în care fiecare mădular nu-şi are rațiunea de a fi decât în legătură cu celelalte. Și tot numai prin Liturghie putem aduce mulțumirea cea mai plăcută lui Dumnezeu, căci o facem prin Iisus Hristos, Fiul Său, care se jertfeşte nesângeros pe masa Sf. Altar. De altfel cuvântul însuşi de Euharistie însemnează în traducere românească mulțumire. Am săvârşit deci Sf.
Liturghie în ziua de Rusalii, 3 iunie a.c., în mijlocul cimitirului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi ca şi de o mulțime de ,,ostaşi” veniți din toată tara şi chiar de peste hotare. Minunea Pogorârii Sfîntului Duh s-a întâmplat şi cu noi, căci ,,inima şi sufletul mulțimii era una” (F. Ap. 4, 32), laudând şi preamărind pe Dumnezeu. Bucuria regăsirii în libertate a umplut sufletele tuturor, iar inimile noastre erau arzând ,,la auzul cuvintelor de zidire duhovnicească ale fraților care tâlcuiau Scripturile” (cf. Lc. 24, 32) şi ale mulțimii care interpreta cântările atât de duioase, specifice Oastei Domnului”. După Sf. Liturghie, şirul cuvântărilor a fost deschis de către părintele Vasile Mihoc, profesor de Noul Testament la Institutul Teologic din Sibiu, care a tâlcuit semnificația marelui praznic al Pogorârii Sf. Duh, subliniind necesitatea înnoirii personale şi colective prin Duhul lui Dumnezeu care sălăşluieşte întru noi de la botezul nostru, când am primit Ungerea cu Sf. Mir, adevărată cincizecime personală. Au vorbit apoi mai mulți frați din diferite zone ale ţării care au elogiat în cuvinte calde memoria părintelui Iosif Trifa şi a fratelui Traien Dorz, inițiatorul şi respectiv sufletul ,,Oastei Domnului” din perioada de persecuţie; au evidențiat rolul acestei asociații în cadrul Bisericii, ca mişcare de reînnoire evanghelică şi au chemat pe toți credincioșii la o mărturie comună a Mântuitorului Iisus Hristos în Duhul Sfânt, prin pilda unei vieți curate de comuniune permanentă cu Dumnezeu. Au vorbit de asemenea câțiva frați din străinătate care au îndemnat pe ,,ostaşi” la unitate în sânul Bisericii. Între cuvântări, mulțimea lăuda pe Domnul prin cântări, iar mai mulți copii şi tineri au rostit poezii religioase.
La sfârșitul întâlnirii am împărtăşit celor prezenți un cuvânt de zidire sufletească, îndemnându-i să se simtă şi să activeze ca mădulare vii ale Bisericii lui Hristos, fiecare având o responsabilitate personală pentru binele comun al obştei creştine din care face parte. Dacă în perioada persecuției s-a creat uneori un hiatus între membrii ,,Oastei Domnului” şi preoți, ceea ce a generat suspiciuni şi neîncredere reciprocă, astăzi trebuie să ne unim forțele în slujirea comună a Bisericii pentru a câştiga pe cei indiferenți sau rătăciți. Preoţii nu trebuie să vadă în ,,ostaşi” nişte credincioși cu tendințe spre sectarism după cum nici ,,ostaşii” nu trebuie să vadă în preoți sau în ierarhia bisericească duşmanii lor. Sfintul Sinod al Bisericii noastre şi-a exprimat convingerea că,,Oastea Domnului”, prin accentul pe care-l pune pe cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu şi pe lupta împotriva păcatului care degenerează ființa umană şi societatea, va contribui substanțial la renaşterea spirituală a poporului nostru, pe care o dorim cu toții. Am subliniat pentru toți frații ,,ostaşi” nevoia fundamentării lor, ca şi a tuturor creştinilor, pe Sf. Taine ale Bisericii şi îndeosebi pe Sf. Liturghie, în afara cărora nu există Biserică, nu există creștinism autentic. Euharistia sau ,,frângerea pâinii” a fost de la început inima cultului creştin (F. Ap. 2, 42) şi va rămâne pentru totdeauna semnul celor ce sunt ai lui Hristos.
Am simțit în cele peste șase ore de împreună petrecere cu ,,ostaşii” că Duhul lui Dumnezeu era în noi şi printre noi. Am citit pe fețele lor mulțumirea de a fi avut un ierarh şi preoți în mijlocul lor şi sunt convins că fiecare s-a întors acasă regenerat sufleteşte şi cu dorința și mai fierbinte de a sluji lui Dumnezeu şi oamenilor cu toată dragostea şi smerenia.
Bunul Dumnezeu să binecuvinteze lucrarea de zidire sufletească a ,,Oastei Domnului” şi să facă din fiecare membru al ei un martor al Împărăţiei Sale!
† SERAFIM FĂGĂRĂȘANUL
Episcop-vicar
Articol din ,,Telegraful Român”, nr. 23-24, anul 138, 25 iunie 1990
