1. Voinţa dârză şi neobosită în urmărirea realizării tot mai rodnice şi mai înalte a voii lui Dumnezeu, cu toatetoate realizările tuturor acestor însuşiri,
nu sunt oare şi acestea valurile şi undele limpezi şi dulci,
şuvoaiele şi revărsările fericite, tot mai proaspete
ale puterii şi mântuirii
care se revarsă neîncetat, înviorând, alimentând şi răcorind omenirea mereu şi mereu
numai din izvoarele lui Hristos!
2. Ce ar putea fi oare fără El, fără Hristos, Izvorul tuturor?
Orice ape care nu-şi au izvorul în Hristos nu pot avea şi nu pot da viaţă.
Adică nu pot nici să rodească binele, nici să dureze în timp.
Ci sunt nişte ape moarte şi fără prospeţime, fără gust şi fără putere.
De aceea, cine se adapă de la astfel de ape este nenorocit, sărac orb şi gol (Apoc 3, 17).
3. Oricine se adapă de la izvoarele lumeşti şi moarte este mereu însetat şi veşted,
este uscat şi bolnav
şi este infectat cu tot felul de microbi aducători de moarte sufletească.
4. Dar ce sănătoasă este viaţa şi trăirea acelui suflet care se adapă cu adevărat şi neîntrerupt din izvoarele lui Hristos!
Când mintea lui se adapă din Inteligenţa Divină, din Înţelepciunea lui Hristos, cât de curat înţelege Adevărul Sfânt al Învăţăturii Sale
şi cât de smerit se străduieşte să-l realizeze în faptele sale zilnice!
5. Când credinţa cuiva îşi are izvorul puternic în Crucea răscumpărătoare şi în Învierea Slăvită a lui Hristos, cât de luminoase îi sunt faptele,
cât de eroică răbdarea
şi cât de biruitoare este ea în încercări!
6. Când educaţia omului credincios şi cultura lui şi întreg felul lui de viaţă se alimentează neîncetat din izvoarele lui Hristos,
cât de sigur şi de liniştit înaintează el prin toate căile sale spre înălţimi!
7. Când inspiraţia omului duhovnicesc îşi are izvoarele în Hristos,
ce lucrări strălucite va realiza el cu cuvântul său, cu condeiul său, cu dalta sa, cu penelul său, cu harfa sa
şi cu orice altă unealtă pe care o va ţine în mână,
chiar dacă ar fi numai un ac, ca al Tabitei (Fapte 9, 39)!
8. Dragul meu, poate şi tu eşti o fântână, un pârâu sau măcar un vas de la care vine cineva să se adape.
Cu cuvintele tale şi cu exemplul tău ori cu ideile tale şi cu lucrările tale, tu adăpi poate pe mulţi…
O, dacă şi tu ai avea toate izvoarele tale în Hristos, ce ape bune ai avea să le dai celor care vin la tine însetaţi!
9. Ziarele, emisiunile, predicile, muzica, pictura, cărţile şi tot ce formează mijloc de educaţie şi de cultură, de informaţie şi de instruire
sunt fântâni de la care omenirea vine să se adape zi de zi.
O, dacă toate acestea şi-ar avea izvoarele în Hristos…
ce societate înaltă şi ce viaţă fericită ar fi pe pământ!
10. O, dacă toţi cei care alimentează aceste surse s ar alimenta mai întâi ei înşişi permanent din Hristos,
ce viaţă sănătoasă şi fericită s-ar desfăşura atunci peste toată faţa pământului şi a Timpului oamenilor!
Să ne rugăm şi să luptăm neîncetat pentru aceasta.
12. VOINŢĂ ŞI REALIZARE
Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
