Părintele Vasile Ouatu
Ajungem într-un sat la întretăierea a două drumuri. Ne oprim şi întrebăm care este drumul ce duce la Lunguleţi.
Cârciumarul, care sta dis-de-dimineaţă în uşa prăvăliei, citind pe ferestrele autobuzelor placardele: „Oastea Domnului Bucureşti”, se apropie de noi şi ne spune: „Sunteţi greşiţi D-voastră cu Oastea Domnului”. Sărmanul suflet!… Noi eram greşiţi că-i trezim pe oameni din somnul morţii şi-i ducem lângă Domnul, izvorul vieţii, dar el că cheamă oamenii la beţie duminica dis-de-dimineaţă, vezi, nu era greşit. Noi eram greşiţi că pornisem la revărsatul zorilor din biserică şi alergam cu grabă la Sf. Liturghie, unde Iisus Se jertfeşte pentru păcatele noastre, dar el, care n-are nici o legătură de viaţă cu această jertfă, nu era greşit. Noi, care ne-am văzut pe noi înşine şi starea noastră de păcat şi, cu lacrimile pocăinţei, pornite din inimă zdrobită, ne-am strâns sub crucea Domnului Iisus şi ne-am predat inima şi toată făptura în mâinile Sale, eram greşiţi, dar el, domnul cârciumar, care toată duminica Îl ocărăşte pe Domnul şi patronează răutăţile ce vin de la beţie, el, vezi, nu era greşit. Noi, cari ne-am trezit din somnul păcatelor şi, în semn de iubire şi recunoştinţă, ne-am pus cu toată fiinţa în slujba Domnului, eram greşiţi; dar el şi tabăra lui, care se poartă ca vrăjmaşi ai Domnului, ei, vezi – nu erau greşiţi deloc. Sărmane suflete! Cum le înşală vrăjmaşul cel mare, satana! Cum întunecă el minţile oamenilor, să nu mai vadă adevărul si să nu mai dorească lumina Evangheliei!…
Un rod al cârciumii…
Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Pe marginea şoselei, în apropiere de Lunguleţi, un autocamion sfărâmat, iar de sub dărâmături, trecătorii scoseseră câţiva oameni scăldaţi în sânge. Ceva zguduitor! Satana şi-a făcut lucrarea dis-de-dimineaţă. Oamenii mersese duminica la „biserica celor mulţi” şi, după ce s-au „rugat” acolo ore îndelungate, plini de curaj, au pornit la drum Nu mai că, în loc să ajungă la Bucureşti, după cum ar fi voit, au nimerit într-un bătrân şi uriaş copac din marginea şoselei, care le-a sfărâmat maşina şi le-a zdrobit oasele sub dărâmături. Dumnezeu a făcut îndată lumină şi ne-a arătat cine era greşit. Da, este un lucru stabilit: majoritatea absolută din vrăjmaşii Oastei Domnului sunt prietenii şi apărătorii unei vieţi libere, ai unei vieţi de vrăjmăşie cu Dumnezeu, ai unei vieţi cu totul în afară de spiritualitatea Evangheliei.
Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
