E greu până ajungi la Uşă.
E greu până te hotărăşti să intri, e greu până când Cuvântul lui Dumnezeu biruie mintea ta, şi Duhul Său frânge inima ta.
Până când, prin hotărârea cea mare te arunci în braţele lui Iisus.
Până când cu inima înfrântă de iubirea Crucii Sale, cazi în genunchi cu lacrimi de căinţă şi pocăinţă la picioarele Domnului Hristos, predându-te Lui în totul, – da, această apropiere de Uşă, da, acest drum până la ea, este greu.
Dar chiar intrarea însăşi este uşoară, este fericită, este strălucită şi este scurtă.
Fericit cine intră strălucit şi uşor.
– Clipa intrării prin Uşa Harului Mântuitor,
– ţine doar o clipă, dar o Dumnezeule Binecuvântat, ce clipă este aceasta! N-o mai poţi uita niciodată, până în vecii vecilor.
Dincolo de ea încep pentru tine: Calea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14, 6). Prin care ai şi ajuns la Tatăl, prin care ai şi fost înfiat în El.
– Dar în Sfântul Său Cuvânt, – Biblia – Domnul ne-a făcut cunoscut că numai cei ce intră prin El şi cred în Numele Său, numai aceştia vor fi – sigur – mântuiţi (1 Ioan 5, 13).
Iar ce este sigur, este sigur.
Celorlalţi nu li s-a dat nici un fel de garanţie. Cercetaţi Scripturile ca să aflaţi în ele viaţa veşnică.
Traian Dorz, din „Lumina Iubitului Fiu”
28 – Într-o clipă fericită
