Statornicia este un dar lăsat nouă de la Dumnezeu, Orice ostaş trebuie să fie mai întâi statornic, pentru ca să-şi poată păstra identitatea ostăşiei lui. Şi orice om statornic în Hristos este un om cucernic. Statornicia noastră se vede atunci când trecem prin probe de foc; când Domnul ne încearcă credinţa. Oricine zice că este statornic trebuie să rămână în Duhul lui Dumnezeu şi să umble după lucrurile lui Dumnezeu şi nu după poftele şi plăcerile lumii. În general, astăzi, ispitele cele mai grele se năpustesc asupra noastră, a tineretului. Astăzi ni se oferă pe tavă toate păcatele posibile.
Părintele Iosif Trifa a spus: „E îngrozitor să vezi pe câte un tânăr cum se ofileşte într-o singură noapte de dans, de îngheţ, de păcat! Ce lucru dureros este să vezi cum se stinge un suflet aprins! Ce lucru dureros este să vezi cum s-a stins un suflet care ardea pentru Domnul!“
De ce păcatul ne robeşte şi ne zdrobeşte? Fiindcă nu ne rugăm, nu veghem, n-avem părtăşie cu fraţii şi nu ardem de dorul după lucrurile de Sus.
Suntem îngroziţi de ceea ce vedem şi auzim la fiecare pas. Eu cred că nici în Sodoma şi Gomora nu s-ar fi legiferat păcatul aşa cum se legiferează astăzi la noi şi în toată lumea. Casele de desfrâu, televiziunea cu tot felul de programe pornografice, de asemeni, ziarele cu imagini obscene, muzica, dansurile, alcoolul, îi fac pe mulţi să se despartă de Dumnezeu. Dar pe cei care sunt în Hristos nu-i poate împiedica nimic să rămână statornici vieţii de credinţă, oricâte ispite i-ar îmbia să păcătuiască.
Cu mâinile încleştate pe semnalul de alarmă al mântuirii, strigăm şi noi: Treziţi-vă, dragi tineri, din somnul păcatelor şi întoarceţi-vă la Dumnezeu! (…)
Valerică BUŞĂ – Cilieni, Olt
