12. Tu n-ai voie şi n-ai nevoie să-ţi schimbi cultul, ci să-ţi schimbi inima ta cea rea.
N-ai voie şi n-ai nevoie să-ţi laşi biserica, ci păcatele tale.
N-ai voie şi n-ai nevoie să-ţi schimbi legea ta, ci starea sufletului tău.
N-ai nevoie să-ţi schimbi familia ta duhovnicească şi nici duhul tău cel bun, ci duhul cel rău.
Căci n-ai nevoie de oameni, ci de Hristos.
Fiindcă numai El face un om nou din cel vechi, când vii la El.
13. Frumos este totdeauna când sufletul Îl caută pe Hristos. Dar când căutarea aceasta după El este pornită din dorinţe şi din motive fireşti,
atunci umblarea ajunge o ruşine şi un păcat.
Mântuitorul cunoaşte dorinţele tuturor oamenilor care merg după El.
14. Mulţi merg după Iisus numai să capete ceva de la El sau măcar de la cei care merg după Iisus.
Merg, căci în felul acesta au prilejul să capete mâncare fără plată sau să se îmbrace din pomeni.
Aceştia îşi satură stomacul pe o zi, dar îşi uscă su-fletul pe veci.
Dintre aceştia, nici unii nu rămân la Iisus.
Căci oricine caută foloasele lumeşti te părăseşte îndată ce nu le mai poate avea lângă tine.
L-au părăsit şi pe Hristos când nu le-a mai dat pomană.
15. Pentru orice mâncare, trebuie să lucrezi.
Cine mănâncă trebuie să lucreze, spune Evanghelia! Aceasta este o poruncă, nu un sfat.
Cine mănâncă fără să lucreze este un parazit, un trântor, este o fiinţă vrednică de osândit, căci el trăieşte din munca altora cum ar trăi din sănătatea lor, din su-doarea lor, din sângele şi din viaţa lor.
Fără a face nimic altceva decât să mănânce.
16. Tu te-ai hrănit de ani de zile din Pâinea cea vie a Cuvântului lui Dumnezeu şi a harului lui Iisus Hristos.
Ce-ai lucrat şi ce lucrezi tu pentru aceasta?
Te-ai mângâiat, te-ai întărit şi te-ai veselit cu daru-rile lui Dumnezeu, pe care ţi le-a dat direct sau prin va-sele Sale.
Dar tu ce-ai lucrat pentru aceasta, drept mulţumire?
17. Pentru mâncarea pieritoare trebuie să lucrezi, fiindcă altfel nu o ai.
Dar atunci pentru cea nepieritoare pe care o con-sumi, să nu faci nimic?
Lucrează şi tu ceva pentru asta!
18. Dacă vrei într-adevăr să faci şi tu ceva pentru Dumnezeu,
dacă doreşti cu adevărat să faci ceva pentru Hris-tos,
dacă într-adevăr vrei să porneşti pe calea mântuirii tale şi să poţi face o lucrare a lui Dumnezeu,
atunci iată prima lucrare pe care ţi-o cere, ţi-o pre-tinde şi o aşteaptă El de la tine:
să crezi în Iisus! Şi să-L iubeşti mai presus ca orice.
19. Să crezi în Acela pe Care L-a trimis Tatăl, adică să crezi în Iisus Hristos, Dumnezeul Una şi Unul cu Tatăl!
Pentru că nici o lucrare pe care ai făcut-o înainte de această credinţă nu poate fi nici primită, nici preţuită înaintea Tatălui Ceresc;
pentru că orice altă lucrare vrednică şi plăcută lui Dumnezeu, ca să fie binecuvântată şi bineprimită de El, trebuie să vină din credinţa în Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru,
şi să se întemeieze pe această credinţă.
20. Nu-i lucru uşor să crezi. Este chiar foarte greu.
Dacă ar fi uşor, toată lumea ar fi credincioasă.
Dacă ar fi uşor, nici răsplata n-ar fi atât de mare pentru cei ce cred cu adevărat şi nici făgăduinţele n-ar fi atât de strălucite pentru statornicia lor.
Numai acei care cred cu adevărat ştiu cât de greu este să crezi, să trăieşti prin credinţă şi să umbli prin credinţă.
Numai cine nu ştie ce lupte, ce jertfe, ce muncă cer acestea îşi închipuie că este uşor să crezi puternic şi până la moarte.
Traian Dorz, din „Lumina Iubitului Fiu”
