Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Eu sunt, Doamne, smochinul cel neroditor

Eu sunt, Doamne, smochinul cel neroditor

Eu sunt, Doamne, smochinul cel neroditor

În Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, între toate învãțãturile lãsate nouã, oamenilor, se aflã și pilda smochinului neroditor. În aceastã pildã, este descris momentul în care Domnul Hristos venea din Betania și, flãmânzind pe drum, a vãzut un smochin. Și, oprindu-Se lângã acesta, a dorit sã mãnânce din roadele lui, dar smochinul nu avea fructe, ci doar frunze. Deși textul scripturistic ne aratã cã „…nu era timpul smochinelor” (Marcu 11, 13), totuși Domnul Hristos l-a blestemat, zicând: „De acum înainte, sã nu mai fie rod din tine în veac. Și smochinul s-a uscat îndatã” (Matei 21, 19). Însã mai vedem și intervenția vierului, care mijlocește în fața Domnului, pentru el: „Doamne, lasã-l și anul acesta, pânã ce îl voi sãpa împrejur și voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor, iar de nu, îl vei tãia” (Luca 13, 6-9).

„Este nedrept!”, vom spune noi, a-i pretinde smochinului (sau oricãrui alt pom fructifer) roade atunci când nu-i vremea recoltei. Dar nedreptatea înceteazã când realizãm cã, în fapt, este vorba de a fi, ori a nu fi de folos lui Dumnezeu, de a rãspunde, ori ba chemãrii Sale. Nu de smochin și de smochine se face mențiune în parabola aceasta, ci de om, adãugând și cã omul trebuie sã fie mereu receptiv chemãrii cerețti, tot timpul disponibil pentru Hristos; iar a fi disponibil înseamnã sã fii oricând încins, sã ai toiagul în mânã, sã porți încãlțãmintea în picioare, sã ai coiful pe cap, sã fii înarmat cu armãtura de la Efeseni, cap. 6, sã fii pregãtit de drum, de acțiune, de rãspuns afirmativ, de roadã.

Prin aceastã pildã, Domnul Iisus Se adreseazã atât poporului ales atunci, cât și nouã, tuturor oamenilor de astãzi, care suntem avertizați astfel sã folosim într-un mod cât mai roditor timpul vieții noastre, dat de Dumnezeu pe pãmânt.

Smochinul neroditor mã reprezintã pe mine – și poate cã și pe alții – care afișez un creștinism de fațadã, prefãcându-mã evlavios, smerit, credincios în viața de zi cu zi; însã, nepregãtit atunci când mi se cere ajutorul, atunci când mi se cere darul, sau mai bine-zis talantul încredințat de Domnul, spre a-l pune în lucrul Sãu. Și mai ales, pentru cã ni s-a dat o Lucrare duhovniceascã, un ogor, un timp de lucru prielnic, cã toate au fost și sunt încã la îndemâna noastrã. Dar, prin refuzul aportului nostru, fiecare arãtãm de fapt cât de sãraci suntem, dupã 30 de ani de belșug duhovnicesc, cã, în alergarea de pânã acum, nu am reușit sã strângem în hambarul inimii bogãția mãrgãritarelor scumpe, din care sã putem împãrtãși și altora hranã potrivitã, în aceste vremuri de strâmtorare. În final, prin aceste motivații de refuz, arãtãm cã avem o inimã încã împietritã, care nici nu s-a înmuiat, nici nu s-a crãpat, nici nu s-a sfãrâmat în urma ascultãrii Cuvântului Sãu. Sã privim cu bãgare de seamã la versurile cântãrii: „Nu va fi belșug de-apururi!” și cã bucuriile de pânã acum „cu mulțimi și cu cântare” pot fi un trecut în apus, aducându-ne oricând în clipele în care „vin și despãrțiri pe lume, sunt și pribegiri amare” (Traian Dorz) .

De aceea, scumpii noștri tineri, frați și surori, care sunteți ca și florile îmbobocite ale primãverii, gata sã înfloriți, haidem cu toții sã fim pregãtiți mereu, ca sã înfrumuseșãm Ogorul încredințat nouã cu cele mai alese inspirații, pe care sã le rãsãdim aici, iar Domnul va face sã creascã pline de înmiite roduri. Sã ducem o viațã plinã de elan duhovnicesc, împodobitã cu florile virtuților, începând din tinerețe, fiind receptivi așteptãrilor lui Dumnezeu și nevoilor Lucrãrii Domnului. Așa dupã cum un gospodar își stropește mereu grãdina, așteptând ca aceasta sã rodeascã, tot astfel, Dumnezeu, dãruindu-ne hranã și toate cele de trebuințã, vrea sã gãseascã în fiecare dintre noi roadele Sfântului Duh. Cãci smochinul simbolizeazã omul, iar smochinele reprezintã faptele sale bune. Deci sã fim atenți oricând, pentru cã noi înșine nu știm ceasul în care va trebui sã dãm seama de roadele noastre.

Sã fim plini de râvnã în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, rugându-ne stãruitor și practicând faptele bune, umblând „cu vrednicie întru Domnul, plãcuți Lui în toate, aducând roadã în orice lucru bun și sporind în cunoașterea lui Dumnezeu” (Col 1, 10). Așa sã ne ajute Domnul, pe fiecare în parte.

Slãvit sã fie Domnul!

Costel DALBAN

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!