5 – Există hotare peste care n-avem voie să trecem chiar dacă imediat dincolo de ele ne-am găsi potolirea foamei, stâmpărarea setei sau adăpostul frigului.
Mântuitorul ispitit, a refuzat ceea ce nu-I dădea Dumnezeu, ci satana, de aceea a biruit.
Voia mai bine să moară de foame decât să mănânce o pâine neprimită din Mâna lui Dumnezeu.
Adam n-a făcut așa. El a primit ceea ce îi îmbie șarpele, de aceea a căzut.
Să învățăm și noi unde este hotarul peste care n-avem voie să trecem.
6 – Cel mai mare păcat este acela de a nu te mulțumi cu ceea ce ți se dă de Dumnezeu cu dreptate și cinstit.
Toate păcatele vin din această nemulțumire. Diavolul atunci vine să-ți îmbie ispita când ești flămând… El știe ce repede cade cel biruit de foame.
Dar mai bine mori la ușa lui Dumnezeu decât să te hrănești de la masa diavolului.
7 – Mai bine să mănânci o pâine uscată și amară, dar din Mâna lui Dumnezeu, decât un cozonac dulce din a lui Satana.
Mai bine să mă sting uscat de foame și de sete la ușa neprihănirii decât să mă veselesc la masa păcatului.
Fiindcă Dumnezeu mă poate învia iarăși dacă mor pentru El, – dar păcatul mă ucide totdeauna și pe veci, dacă mă robesc lui.
8 – Egoismul este păcatul care ne desparte cel mai repede de Dumnezeul nostru care este Dumnezeul dărniciei.
Cel ce se iubește numai pe sine este cel mai urât în fața bunătății lui Dumnezeu care îi iubește pe toți.
Dragostea este singura neprihănire care ne unește cel mai sigur cu Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este dragoste – și totdeauna cele ce sunt de același fel se unesc între ele.
9 – Ce cumplit a ajuns astăzi acest creștinism fără Hristos, fiindcă oamenii s-au obișnuit să se mulțumească numai cu o religie – și nu mai au nevoie de Dumnezeu.
Religia se mulțumește cu banul omului sau cu vorba lui, – și nu mai are nevoie de sufletul său.
Iar omul dă orice, numai să nu-și dea inima sa.
Dumnezeu îi cere inima. De aceea omul vine așa de greu la Dumnezeu, dar merge ușor la orice religie.
Traian Dorz,
din volumul „Mărgăritarul ascuns”
1 Comment