„Sunt totdeauna emoţionat când vin în faţa frăţiilor voastre, pentru că Domnul Iisus Mângâietorul a spus: Vă dau un alt Mângâietor. Aşa este Domnul nostru, este o mângâiere. Şi eu m-am gândit: Dar tu, când te duci acolo, ai mângâiat vreun suflet? Ai văzut vreun suflet care să se bucure? Noi venim în faţa frăţiilor voastre şi dorim să simţiţi mângâierea cu care suntem mângâiaţi noi. Îndrăzneala pe care o avem vine din încredinţarea pe care am primit-o noi şi din bucuria pe care ne-a dat-o nouă Domnul. Ce mare a fost lucrarea Domnului peste vreme! Domnul a zis ucenicilor: Îmi veţi fi martori de la Ierusalim până la marginile pământului! Niciodată n-a trimis Dumnezeu aşa un semn şi o dovadă că se împlinise lucrul Lui. Dar cu precizare, să nu plecaţi până nu primiţi şi putere de Sus, până nu vine Duhul Sfânt. Când vine Duhul Sfânt peste voi şi veţi primi putere, atunci vă veţi duce până la marginile pământului. Vedeţi plinătatea lucrării lui Dumnezeu. Nu te poţi duce până la soţul tău, până la soţia ta, până la copiii tăi…, nu avem nicio putere. Vedem lucrul acesta de multe ori şi simţim că nu ne putem duce nici până acolo. Ucenicii au primit putere să se ducă până la marginile pământului. Şi s-au dus.
Ce minunată este Lucrarea aceasta pe care ne-a făcut-o nouă Domnul! Când te uiţi la Părintele Iosif, un om micuţ, cum a putut aşa un om, unul singur, să trimită aşa o lumină peste ţara asta şi a avut aşa putere să răspândească Lucrarea? Şi prin munca, şi prin jertfa celorlalţi fraţi, te uiţi la ei şi te gândeşti ce putere au avut, cum au putut? Mai e nevoie să cercetăm? O vedem atât de limpede. E atât de minunat. (…)
Au venit ucenicii şi au cerut scaune, au vrut scaune mari acolo Sus, să stea de-a dreapta. Paharul pe care-l beau Eu şi botezul cu care Mă botez Eu, ăla îţi dă scaunul. Vrei scaun mare? Trebuie să bei paharul acela! Trebuie să bei paharul Lui, suferinţele Lui, Jertfa Lui. Părinţii noştri l-au băut. Şi au avut roade. Noi n-avem, căci suntem totuşi slăbuţi, că suntem aşa de mărunţi, căci n-avem jertfe şi n-avem atâta sare pe cât ar trebui să avem. (…)
Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne bucurăm aşa. Ştiu, suntem încredinţaţi şi mărturisesc că fără o lucrare a Duhului Sfânt în viaţa ta eşti singur. Poţi să crezi în Dumnezeu, poţi să crezi în Hristos, dar eşti singur. N-ai părtăşia. Fără Duhul Sfânt nu cunoaştem, n-avem legătura, n-avem împărtăşirea. O, ce minunată a fost ziua şi ceasul acela când peste rugăciunea, predarea noastră, a venit darul lui Dumnezeu şi puterea Lui! Când ne-a ridicat El, n-am mai ştiut, nu mai era lume, nu mai era carne, nu mai era pământ, nu mai era trup, nu mai era nimic. O, ce lucru minunat, să stai în faţa lui Dumnezeu şi să pleci aşa de acolo! Când am plecat de acolo, nu mai ştiam ce să zic. Numai unul dintre fraţi şi-a dat imediat seama şi mi-a zis: Taci, nu mai spune nimic, nu pot să înţeleagă, n-au cum, numai cel ce trăieşte simte şi înţelege lucrurile acestea.”
Fratele Gabriel Grămescu (Reşiţa)
întreaga vorbire poate fi ascultată aici: OasteaDomnuluiTV
