1. Dacă vă iubiţi mântuirea sufletului şi viitorul copiilor voştri, veniţi la Hristos şi faceţi voia lui Dumnezeu.
Atunci veţi fi şi voi fericiţi şi veţi putea muri în pace, ştiind că aţi strâns şi pentru moştenitorii voştri o fericită moştenire la Dumnezeu.
Altfel, iată, focul vi l pregătiţi ca moştenire veşnică şi vouă, şi lor.
2. Cea mai mare mângâiere a unui credincios este că Dumnezeu îi priveşte şi i vede inima lui,
îi vede lacrimile sale,
îi vede ocara pe care o îndură,
îi vede şi îi ştie binele pe care a ştiut să l facă pe pământ şi printre semenii săi.
Iar dreptatea dragostei lui Dumnezeu îi va da moştenirea vieţii veşnice.
3. Mângâiaţi vă, fii şi credincioşi adevăraţi ai lui Hristos, că va veni în curând şi ziua când veţi vedea că Dumnezeul vostru a văzut şi că Şi a adus aminte de toate ostenelile voastre pentru El.
Cei care au ajuns la sfârşit au şi văzut moştenirea cea nespus de mare pe care au primit o pentru toate.
Fericit este cel ce seamănă cu Dumnezeu, chiar dacă seamănă numai cu lacrimi.
Căci el totdeauna va culege cu bucurie.
Pe măsură ce ajungem cu toţii la Hristos, vom vedea că chiar suferinţele de acum au lucrat pentru noi veşnica greutate de slavă pe care o moştenim.
Păşunile dulci / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
