Mărturii Meditaţii Traian Dorz

Fericit sufletul smerit.

1. Când eşti foarte aproape de un munte nu mai poţi vedea muntele de el însuşi. Trebuie să-ţi ridici privirea în sus, în foarte sus…
Nici măreţia lui Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru, nu o poţi vedea decât când stai în smerenie jos, foarte jos
…şi te ridici doar prin rugăciune, prin cea mai naltă rugăciune. Abia atunci poţi să-L vezi cel mai înalt, în Dumnezeu-Tatăl, una cu El.

2. Există într-o biserică din Danemarca o statuie a lui Iisus cel Răstignit vestită în lume pentru frumuseţea ei unică, însă care nu se poate vedea în toată măreţia ei decât admirată din genunchi.
Pentru că meşterul credincios a lucrat-o în întregime stând în genunchi.
Iată felul din care trebuie să privim, să lucrăm, să-L vestim şi noi pe Hristos.
Sufletului care face astfel nu-i rămâne nimic nedescoperit, neînţeles şi neîmplinit din Hristos.

3. Fericit sufletul smerit. El Îl cunoaşte pe Hristos nu în felul înşelător al Legii, ci în felul adevărat al Duhului;
nu în felul ereziilor felurite, ci în felul credinţei unice;
şi nu în felul întunecat al superstiţiilor, ci în felul cel luminos al Evangheliei.

4. De la început, Hristos S-a prezentat lumii cine este El. El a spus oamenilor: Eu sunt Pâinea, Eu sunt Apa, Eu sunt Calea, Eu sunt Adevărul, Eu sunt Viaţa.
Cum se putea spune oare mai limpede – şi cine putea spune oare mai autorizat cine este El decât El Însuşi?
De aceea este vinovat oricine poate să creadă cuvintele altora despre El – dar nu-L poate crede pe Hristos Însuşi şi Cuvântul Lui vestind despre Sine.

5. Oamenii L-au întrebat pe Iisus: „Tu cine eşti?”, aşteptând ca El să le arate un act de naştere, un buletin de identitate în care să poată vedea un nume omenesc, un chip omenesc.
Aşa au vrut ei să-L cunoască pe Hristos. Aşa vor să-L cunoască şi azi. Dar aşa poate să Se arate numai un om.
Dar Dumnezeul nevăzut nu poate fi asemănat decât cu ceea ce are şi nu are chip văzut, cum este Lumina, Vântul, Apa, Căldura, Mişcarea, Viaţa…
De aceea, cunoaşterea Lui cere credinţă, nu numai vedere.

Calea bunului urmaş / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005

Lasă un răspuns