Haina de luminã a Sfinţilor

4Când proorocul Moise s-a pogorât de pe Muntele Sinai la darea şi primirea Legii celei vechi, faţa lui strălucea cu o lumină orbitoare, încât cei din vale nu-l puteau privi decât dacă acesta îşi acoperea faţa cu o năframă. Se întâlnise cu Dumnezeu. Când cineva se întâlneşte cu Dumnezeu, faţa sufletului lui străluceşte cu o lumină necreată, divină. Privindu-l, simţi cum sufletul său se face haină de lumină pentru trupul ascetic din faţa ta. Este imaginea vieţii viitoare din Rai, în care sufletul îmbracă trupul înviat, aşa cum în viaţa aceasta trupul îmbracă sufletul. După cum „pictăm” sufletul în viaţa aceasta, aşa vom arăta în faţa lui Dumnezeu în veşnicie.

Calendarul săptămânii aceastui număr de Foaie este plin de sfinţii cei Mari ai Bisericii: Sf. Cuv. Antonie cel Mare (17
ianuarie), Sf. Ier. Atanasie şi Chiril, Arhiep. Alexandriei (18 ianuarie), Sf. Cuv. Macarie cel Mare (19 ianuarie), Sf. Cuv. Eftimie cel Mare (20 ianuarie), Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul (21 ianuarie). Iar duminica aceasta – a 32-a după Rusalii, numită a lui Zaheu – ni-l pune în faţă pe vameşul de odinioară, care, întâlnindu-se cu Dumnezeu în dudul drumului spre Ierihon şi primindu-L pe Domnul Hristos ca Mântuitor al său, ajunge arhiereu al Bisericii. „Iar despre episcopii hirotoniţi de noi în viaţa noastră vă facem cunoscut că ei sunt aceştia: (…) În Cezareea Palestinei, mai întâi Zaheu, care fusese vameş…” (Constituţiile Sfinţilor Apostoli prin Clement, în Diacon Ioan I. Ică Jr., Canonul Ortodoxiei, vol. 1, Canonul Apostolic al Primelor secole, Ed. Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008, pg. 732). Vameşul s-a îmbrăcat în haina de lumină a sfinţilor! „Acest Zaheu este pus înaintea noastră ca o minunată învăţătură despre cum trebuie să plece fiecare om pe calea mântuirii sufleteşti” (Părintele Iosif Trifa, Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an, Ed. O.D., Sibiu, 2006, pg. 26). Iată oameni care s-au întâlnit cu Dumnezeu, care L-au primit pe Dumnezeu în casa sufletului lor şi care, acum, au ca veşmânt al eternităţii haina de lumină.

Chiar din timpul vieţii, în trup fiind, unii sfinţi au fost văzuţi de către ucenicii lor înveşmântaţi nu în haine obişnuite,
ci într-o lumină caldă şi tainică, de neînţeles pentru mintea omului corupt de păcatul lumii acesteia. Sufletele sfinţilor,
împreună cu trupurile înviate, nu vor mai avea nevoie de haine – aşa cum Adam şi Eva au primit haine de piele la
izgonirea din Rai –, ci vor fi îmbrăcate în lumina necreată a lui Dumnezeu.

Această stare este anticipată încă de la primirea noastră în Biserică, prin Botez. În cadrul acestei Taine, cerem lui Dumnezeu: „Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină”. Iar la Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos cerem, de asemenea: Iisuse – „luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului” (Icos 11). Sau: „Iisuse, veşmântul cel luminat, înfrumuseţează-mă!” (Icos 12). Tot la fel cerem şi la rugăciunea de dimineaţă: „Hristoase, Lumina cea adevărată, Care luminezi şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume, să se însemneze peste noi lumina feţei Tale, ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată”.

Avem în faţă chipuri de sfinţi care au devenit cei Mari întrucât au luat în serios rugăciunea Bisericii la Botez. A lua în serios Botezul este o datorie a fiecărui creştin. Să-i rugăm pe sfinţii săptămânii să ne ajute cu rugăciunile lor să căpătăm şi noi, pentru veşnicie, haina de lumină a sfinţilor.

Aurel MATEI
din săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXVIII, nr. 4 (1084) 16-22 IANUARIE 2017

error

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *