„Rămâneţi tari” (Gal 5, 1).
A fi creştin înseamnă să fi hotărât a urma lui Hristos.
Sf. Augustin spunea că nehotărârea e cel mai mare păcat împotriva mântuirii.
Cel ce se îndoieşte, zice Sf. Apostol Iacob, seamănă cu valul mării tulburat şi împins încoace şi încolo de vânt.
„Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate cărările sale” (Iac 1, 6-8).
Nimic mai neplăcut decât să ai de-a face cu un om nehotărât şi schimbăcios, care te lasă în baltă când ţi-e lumea mai dragă.
Un astfel de om acum te laudă şi-ţi ridică osanele, acum te vorbeşte de rău şi aruncă asupra-ţi cu noroi şi batjocuri.
Pentru el e tot una şi da, şi nu. Aceasta e purtarea celor ce sunt „în felul lumii” (II Cor 1, 17).
Căci cel care e cu adevărat credincios nu trădează şi nu dezertează de la credinţa şi hotărârea sa de la început.
Chiar dacă pentru „da” al său ar avea să sufere, el primeşte cu drag totul; el ştie că cel neprihănit trăieşte prin credinţă. Iar dacă dă înapoi, ştie ce zice Domnul, că: „sufletul Meu nu găseşte plăcere în el” (Evr 10, 38).
Dar adevăraţii credincioşi, ostaşi ai Domnului, au fost şi sunt şi azi dintre aceia care nu dau înapoi ca să se piardă, ci dintre aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului (Evr 10, 39).
Domnul Iisus are şi astăzi nevoie de astfel de ostaşi viteji şi hotărâţi, care să nu aibă frică, fiindcă Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă (II Tim 1, 7).
Sunt însă mulţi astăzi care au părăsit pe acest „duh de dragoste”, primind de bunăvoie „un duh de robie” şi de frică (Rom 8, 15) şi, de teama oamenilor, se lasă de credinţă şi hotărârea luată şi-şi calcă legământul. Dar aceia a căror credinţă este întemeiată pe stâncă rămân tari, oricâte valuri şi furtuni ar bate în casa vieţii lor. Ei ştiu că cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit (Mt 10, 22). Şi că trebuie să păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început (Evr 3, 14).
Câtă mângâiere pentru cei statornici şi credincioşi să audă din gura Domnului cuvintele de îmbărbătare: „Nu te teme, turmă mică, fiindcă Tatăl vă dă cu plăcere împărăţia”!
„În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea” (In 16, 33).
Un credincios ostaş al Domnului Iisus Biruitorul se mângâie întotdeauna cu aceste cuvinte şi se luptă şi suferă ca un bun ostaş al lui Hristos (II Tim 2, 3).
I. Marini
«Ecoul» nr. 5 / 1 aug. 1937, p. 1
Gazetarul credincios Ioan Marini
Articole apărute între anii 1930 şi 1938
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017
