După atâtea fapte nelegiuite, vicii şi patimi care au tulburat adânc existenţa umană, pe care le găsim consemnate în paginile Vechiului Testament, iată că apare şi un adevărat model de virtute.
Tânărul Iosif, fiul patriarhului Iacob, după ce a fost vândut de fraţii săi, a ajuns în Egipt, în casa lui Putifar. Femeia acestuia, privindu-l cu atenţie şi văzând că noul sclav era deosebit de frumos, tânăr şi puternic, a-ncercat să-l ademenească, spunându-i: „Culcă-te cu mine!” Ştiind că ispita desfrânării este o mare primejdie, Iosif a răspuns cu blândeţe: „Cum să fac acest mare rău şi să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu?” (Fc. 39, 9). Stăpâna cea pătimaşă n-a renunţat şi a continuat cu mai multă insistenţă să-şi împlinească dorinţa şi pofta ei arzătoare; dar toate încercările s-au dovedit zadarnice. Profund rănită în mândria ei de femeie, soţia lui Putifar, dorind răzbunare, într-o zi i-a smuls haina lui Iosif şi, cu strigăte mincinoase, l-a acuzat că el a dorit s-o batjocorească.
Iosif nici măcar n-a încercat să se apere în faţa stăpânului; ci, încrezându-se deplin în Dumnezeul părinţilor săi şi mulţumind pentru puterea de a-şi păstra trupul neîntinat, a primit cu smerenie să-şi ducă viaţa între zidurile reci şi întunecoase ale închisorii, alături de răufăcători.
Puritatea, credinţa, tăria şi virtutea lui Iosif au rămas peste veacuri drept model şi dovadă limpede că, prin ajutorul lui Dumnezeu împletit cu hotărârea şi voinţa omului, chiar patima atât de înverşunată a desfrânării poate fi biruită.
Prof. Ion Lazăr
din ”PEDEAPSA NEASCULTĂRII”
sau Păcatul strămoşesc oglindit în stihia plăcerii sexuale
Ediţia a II-a,revăzută şi adăugită
Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009
