După un an, «Lumina Satelor» nr. 3, din 1928, scrie:
„Un sat întreg se lasă de beţie şi băuturi. E satul Neagra Şarului… În tot satul nu mai sunt nici băutori, nici dansatori. Tot satul citeşte Biblia şi cărţile Oastei Domnului. Iată ce a putut face o samariteancă a Domnului în cetatea ei.“
Domnul Hristos, într-adevăr, a mai ajutat şi pe alţii mulţi, să mai urmeze pilda sorei Aniţa din Neagra Şarului.
Multe surori şi mulţi fraţi şi-au schimbat, o dată cu inimile, şi casele lor. Casele lor au devenit din nişte case ale întunericului, cum fuseseră înainte, nişte case ale luminii, unde multe suflete mergând, s-au aprins pentru Hristos şi pentru slujba Lui mântuitoare. Iar acest lucru a schimbat apoi faţa şi viaţa multor familii şi cetăţi, spre slava şi bucuria lui Dumnezeu.