Un creştin este făcut să se închine Făcătorului său.
Unde este Împăratul Cel curând născut, să ne închinăm Lui? – întrebau magii la naşterea Mântuitorului. Şi s-au închinat Lui împreună cu păstorii.
Însă vai, creştinii de azi au aflat un alt împărat la care se închină. Se închină la idolii desfătărilor, banilor, plăcerilor şi păcatelor. În special însă se închină creştinii de azi la un idol mare şi cumplit: alcoolul!
Milioane şi milioane de închinători are acest rege mişel şi ucigaş. Crai şi păstori, bogaţi şi săraci, proşti şi învăţaţi, plugari şi cărturari… oameni din toate tagmele, din toate ţările, din toate limbile li seminţiile se închină în faţa acestui împărat înfricoşat.
De-a dreapta şi de-a stânga lui se văd cei doi sfetnici: diavolul şi cârciumarul Iţig. Prin ei lucră acest împărat. Roade bogate culege şi unul şi altul. Diavolul îşi umple iadul cu supuşii lui, iar Iţig îşi umple punga (şi râde de ticăloşia şi prostia creştinilor). Iar supuşii ce câştigă? Spitalul, temniţa şi iadul: moarte trupească şi sufletească.
Ah, ce creştinătate mincinoasă trăim!
Ah, cum îşi dau creştinii viaţa şi sufletul pentru acest împărat al morţii. Vai, cum
înfundă creştinii temniţele, spitalele şi iadul, închinându-se la acest împărat cumplit.
Oameni buni, feriţi-vă de alcool!
Părintele Iosif Trifa, din „Alcoolul duhul diavolului”
1 Comment