Iisus Biruitorul, anul XXXVI, nr. 30 (1528), 21-27 iulie

Sărbătorirea Sfinţilor

Sfinţii lui Dumnezeu, ne spune Scriptura – la Evrei 11, 37-38 – că „au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pus­tii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului”.

Cum îi sărbătorim noi pe sfinţi? De cele mai multe ori, nu are nicio legătură felul în care ne sărbătorim noi ziua Sfântului, al cărui nume îl purtăm. Sfântul acela, al cărui nume îl purtăm, a trecut prin ceea ce ne spun versetele de mai sus. Și, mai mult decât atât, şi-au dobândit Împărăţia lui Dumnezeu prin mărturisire. Or, tu şi eu, de ziua Sfântului, facem urări care nu îl caracterizează pe Sfântul respectiv. Deci, de azi înainte, dacă vrei să fii al Sfântului al cărui nume îl porţi, atunci, după cum te cheamă, aşa să te comporţi, aşa să te-mbraci, aşa să vorbeşti, aşa să taci, aşa să te smereşti, aşa să posteşti, aşa să te jertfeşti… Aşa cum a trăit Sfântul tău! Numai aşa vom avea parte de a fi, Dincolo, împreună cu Sfinţii. Deci, cât putem, să facem şi noi măcar ceva din ceea ce a făcut Sfântul nostru. Ca, făcând acel ceva, să avem parte de mântuire.

E foarte tranşant Domnul când spune: „Că oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu, pentru el, înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”. Ce-n­seamnă mărturisirea „înaintea oamenilor”? Înseamnă să-i înveţi pe oameni despre Domnul Hristos? Înseamnă să fii ca un profesor pentru oameni? Nu! Înseamnă că tu nu mai eşti tu, ci eşti Hristos. Sfinţii n-au căutat să fie ei, ci să fie El. Noi nu vom putea să fim, Dincolo, ceea ce n-am fost aici. Deci, dacă vrei să fii în ceata sfinţilor, pune început nou vieţii tale. Și începe chiar acum! Citeşte Evanghelia, Noul Testament, zilnic, un minut-două…, cât poţi. Dimineaţa, zilnic, pleacă-ţi genunchii la rugăciune. Și, dacă se poate, un psalm, o ca­tismă… Și să ai în cap numai lucruri de bine despre toţi.

Dacă, dimineaţa, o începi judecând că ninge, că plouă, c-a rămas nu ştiu ce din cauza nu ştiu cui, atunci te de­monizezi, te dezbraci de har. Tu să doreşti să fii al lui Dumnezeu. Punând acest început, dimineaţa, atunci ai o şansă mare de mântuire. Dar, dacă tu critici mereu şi pe unul şi pe altul, pe toţi îi vezi răi, păcătoşi, numai tu eşti bun şi credincios, atunci să ştii că, sufleteşte, eşti bolnav declarat. Atunci, diagnosticul bolii tale sufleteşti este „cancer, în formă avansată de metastază”…

Avem o mare problemă că încă nu suntem cu-adevărat convertiţi. Da. Este o problemă! Creştinii dintâi lăsau totul şi‑L urmau pe Hristos. Ăştia sunt oamenii mari ai lui Dumne­zeu. Atunci, creştinii erau la cazne şi-L vedeau, dincolo de cazne, pe Hristos care îi aştepta. De aceea aveau atâta bucurie trecând peste toate ororile, pentru că Hristos era cu ei.

Dacă, astăzi, nu avem trezirea conştiinţei de a-L primi pe Hristos, atunci s-ar putea să nu mai avem posibilitatea asta niciodată. Deci eu vă rog, în Numele Domnului Iisus Hristos, primiţi-L pe El în viaţă! Și viaţa înseamnă oriunde eşti: la serviciu, acasă, ziua, noaptea în dormitor, în con­cediu, oriunde şi oricând… Dacă eşti fără Hristos, atunci nu eşti nici cu Sfinţii.

Dumnezeu poate să facă orice, dar, dacă tu nu ai făcut nimic pe pământ, Dincolo, Dumnezeu nu va mai fi milostiv, ci va fi un Dumnezeu Drept, dând sentinţa definitivă. De‑a­­ceea, puneţi-vă pe inimă, la modul cel mai serios, mân­tuirea, pentru care s-a jertfit Sfântul al cărui nume îl purtaţi!

Preot Conf. Univ. Dr. ONU Constantin

(Ieromonah Meletie)