Nu. Nu m-am născut ostaş în Oastea Domnului. Iar pentru cei cărora li se pare mai importantă naşterea decât moartea, acesta poate fi un inconvenient în misiune. Vreau să mor ostaş, mai presus decât numele acesta nefiind decât acela de preot în Biserica Ortodoxă – maica născătoare a Oastei. Iar lucrarea mea nu o pot gândi fără Iisus Biruitorul, frăţiorul misionar al Telegrafului Român.
Din pronie cerească s-a dat Sibiului mitropolitan să nască cel mai vechi ziar bisericesc aflat încă în viaţă şi minunata foaie duhovnicească a Oastei Domnului. Două biruinţe de preţ.
Ştiu cum sunt aşteptate foile la casele cititorilor. Bunica de la Ocna Sibiului îl aştepta în poarta casei cu emoţii de copil care creştea întru înnoirea credinţei, tata, în apartamentul de la Braşov, cu nerăbdarea unui copil care-şi descoperă credinţa.
Iisus Biruitorul e foaia care atinge inima a mii de oameni, care a mângâiat deja generaţii de creştini. Pietist şi emoţional? Poate, dar ferm şi cu bucurie păstrător al proiectului de viaţă în Hristos prin care Părintele Iosif Trifa a aprins o Ţară. O viaţă aşezată la picioarele Crucii Mântuitorului.
De aceea Iisus Biruitorul este o foaie aşezată la Picioarele celui Ce ne este Înviere şi Înălţare. O foaie pentru oameni simpli? Poate. Dar cu inima aproape de Dumnezeu; nu cei mai buni din lumea creştină, dar parte integrantă a ei. Căutători de Dumnezeu cu inimă curată. Cei care şi-au pierdut curăţia s-au rupt de Iisus Biruitorul, căutând să inventeze staule editoriale în plus, uitând adeseori că a fi cu Mântuitorul este o chestiune de smerenie şi anonimat sufletesc. Unii au înţeles. Şi au plâns cu amar.
Iisus Biruitorul a ocolit cu smerenie spectacularul credincioşiei şi scolasticismul teologic. Refuzând să scrie contrariat despre scăderi ale unor persoane ori să dezbată teme inutile.
Dincolo de hârtia pe care se tipăreşte, foaia Oastei se scrie pe inimile noastre. Cerneala, stropii de cerească bucurie prin care Duhul Sfânt înnoieşte mereu legământul cu Oastea Sa. Sunt 900 de numere, veţi zice; sunt 900 de vieţi, vă voi răspunde. Când Dumnezeu îţi îngăduie să scrii în coloanele Biruitorului e fără îndoială un dar. Poţi creşte cât vrei, CV-ul tău să cuprindă mii de reviste ori edituri de marcă…
Iisus Biruitorul este cel dintâi prag către bucuria scrisului, de aceea este o onoare să fii chemat, măcar din timp în timp, să mai încrustezi pe răbojul de opinii al Oastei câte un text. Vieţile noastre sunt parte integrantă a lecturii lui Iisus Biruitorul, a vieţii în Dumnezeu pe care ne-a dăruit-o Acesta în comuniune cu bătrânii şi fraţii, cu poeziile şi cântările noastre. Cântate plângând…
Moartea frăţiorului Vasilică (Teiu) mi-a readus aminte de voi, cei din tranşeele Lucrării, de care, în fapt, nu am putut uita niciodată. Bucuria noastră, a celor care ne-am avântat să credem uneori că ştim mai mult, că scriem mai bine. Sărutăm mâna cu care răsfoiţi gândurile noastre, zâmbetul prin care ne înnoiţi legământul. Purtarea de grijă prin care sprijiniţi prescura de gând a Biruitorului să nu piară de pe Masa de Altar a Neamului Românesc. În Oaste nu există anonimat, ci colegialitate întru susţinerea propovăduirii şi vieţii întru Evanghelie.
900 de numere, ziceţi? Sunt 900 de acatiste de dor ceresc, de provocări ale Harului, sunt 900 de încercări de a-I scrie lui Hristos Domnul cel Slăvit curate declaraţii de dragoste.
Primiţi-l! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!Pentru alte 900, nenumărate, Domnului să ne rugăm!…
Pr. Constantin Necula – articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului – Anul XXIV, nr. 28 (900) 8-14 IULIE 2013.
5 Comments