Iisus, ca Cel care ştia ca I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, şi fiindcă iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
Iisus Hristos, Domnul nostru, înainte de Praznicul Paştilor, ca Unul care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl i-a iubit pe ai Săi până la capăt!
O, cât de mult spun aceste cuvinte!
Pentru că nimic nu-i mai necesar între oameni decât Dumnezeu şi apoi iubirea cea adevărată şi statornică.
Iubirea este în stare să facă singură cât toate celelalte împreună. Pentru că ea le cuprinde în sine şi pe toate celelalte.
Fiecare iubire curată, este binecuvântată, pentru timpul cât ţinem această iubire.
Dar iubirea care ţine până la capăt – este binecuvântată veşnic şi veşnic.
Iubirea care ţine numai o vreme, poate avea un preţ mărginit sau poate să n-aibă nici unul,
– dar cea care ţine până la capăt, aceea are un preţ nepreţuit.
Pentru că iubiri vremelnice pot fi oricâte. Dar iubire până la capăt nu este decât una.
Lumea avea nevoie şi de Adevărul şi de Iubirea pe care le aducea Domnul Iisus.
Dar Adevărul ca să fie înţeles avea nevoie de dovada minunilor.
Iubirea, ca să fie urmată, avea nevoie de dovada jertfei
şi numai Hristos le-a putut arăta pe amândouă.
De aceea Adevărul Lui, este Unicul Adevăr vrednic de primit.
Şi Iubirea Lui, unica iubire vrednică de urmat.
Adevărul este învăţătura lui Hristos, Iubirea este pilda Sa,
şi ele sunt El.
Traian Dorz – Hristos – Modelul nostru
