Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Iisuse-al meu Tovarăş scump

Iisuse-al meu Tovarăş scump

Iisuse-al meu Tovarăş scump

Printre darurile Duhului Sfânt împărţite de harul Său cel ceresc copiilor Lui şi adunărilor Sale, unul dintre cele mai minunate şi frumoase daruri este şi darul cântării.
Am mai spus despre acest minunat dar în cuvântul de la început. Dar acum am vrea să spunem că acest dar este ascuns în foarte multe suflete şi el rămâne adeseori în foarte mulţi ascuns şi nelucrător pentru totdeauna, ca talantul celui îngropat în pământ, fiindcă ori cel ce l-a primit nu-şi dă seama de valoarea lui şi nu-l ia în seamă, ori împrejurările vieţii celui ce are acest dar sunt potrivnice şi străine de darul acesta. Astfel că el rămâne nefolosit pentru totdeauna, lucru care este de o pagubă nemaiînlocuită niciodată.

Prin aceste meditaţii şi sfaturi, am dori din tot sufletul nostru să trezim aceste daruri în cei care le au, dar nu ştiu – adică darul cântării, darul poeziei, darul melodiei. Pentru ca toţi cei care poate că le au de la Domnul şi de la Duhul Sfânt şi încă nu-şi dau seama de ele să le pună în lucru, spre a câştiga pentru Domnul cu ele multe binecuvântări şi multe bucurii pentru ei şi pentru alţii.

Lucrarea minunată a Oastei Domnului, încă de la începutul ei şi până astăzi, n-a încetat a căuta şi a trezi darul poeziei şi al melodiilor în cât mai multe suflete. Când apăreau foile şi revistele Oastei, săptămână de săptămână îndemnam pe toţi, mai ales pe tineri, să scrie şi să cânte mereu. Am publicat mii de poezii şi cântări ale multora, în nădejdea că, printre cei mulţi care părăseau plugul de la primele brazde, vor fi totuşi şi dintre aceia care vor simţi că au har şi vor munci, spre a-l înflăcăra, iar până la urmă se vor dovedi cu adevărat nişte inspiraţi ai Duhului Sfânt. Au fost unii care – după ce şi au primit aripile inspiraţiei şi după ce şi-au trecut cu bine, în şcoala acestei lucrări duhovniceşti, probele de zbor sfânt – s-au dovedit nevrednici, folosind rău darul pe care trebuia să-l folosească bine. Şi, în loc să lucreze cu el spre zidire, au lucrat spre dezbinare. Dar aceasta este altă faţă a adevărului, iar pentru întrebuinţarea spre rău a darului, în loc [să fie întrebuinţat] spre bine, va răspunde odată fiecare înaintea lui Dumnezeu, Care a împărţit darul Lui spre folosul altora, şi nu spre paguba nimănui.

Acum dorim numai să continuăm şi pe această cale a-i îndemna pe toţi copiii Domnului, [şi o vom face] cât vom avea zile şi cât vom avea grai. Dar îndemnăm mai ales pe fraţii tineri şi pe surorile tinere să încerce dacă n-au cumva de la Domnul darul poeziei şi al melodiilor. Şi să înflăcăreze acest dar, punându-l stăruitor în slujba slavei Domnului nostru Preaiubit şi Sfânt. Îndemnăm pe cei care-şi simt acest dar de la Domnul să-l înflăcăreze şi mai puternic, străduindu-se zi de zi să cânte mai frumos, să se inspire mai înalt, să vibreze mai puternic pentru dragostea lui Dumnezeu, verificându-se mereu şi încercându-se singuri, fiecare pe sine, pentru a se depăşi mereu şi mereu în lupta pentru mai frumos.

În ultimii ani, Domnul ne-a făcut bucuria de-a vedea cum se ivesc o seamă de noi talente, atât în ce priveşte poezia, cât şi melodia. Apar din ce în ce tot mai multe şi mai frumoase cântări, cu melodii compuse de tineri fraţi şi surori. Unele dintre aceste melodii sunt neîntrecute în frumuseţe şi căldură sufletească şi ele au şi făcut deja înconjurul ţării şi al lumii, preamărind Numele scump şi Sfânt al Domnului nostru Iisus Hristos.

Dar am dori să chemăm mereu şi să descoperim mereu pe alţii, noi şi noi poeţi şi cântăreţi pentru slava lui Dumnezeu. De aceea îndemnăm pe oricare dintre cei care simt în inimă ceva din scânteia cerească a Duhului Sfânt, să sufle cu rugăciune şi cu iubire în această scânteie, muncind, spre a se aprinde un foc puternic, la care apoi să se poată încălzi şi bucura tot mai multe suflete pentru Dumnezeu.

Veniţi tot mai mulţi, cântăreţi iubiţi! Stoarceţi din dragostea voastră pentru Iisus mustul îmbătător al unor cântări tot mai noi şi mai frumoase; şi din florile dragostei voastre, o mireasmă tot mai plăcută pentru preaiubitul scump al inimii noastre, Iisus Hristos. Înflăcăraţi-vă unii pe alţii şi luaţi-vă la o sfântă întrecere în a L cânta şi a-L lăuda tot mai frumos pe Dumnezeul nostru, Cel care a fost atât de bun cu noi şi Care ne umple inimile de-atâtea binecuvântări. Împărăţia cerurilor răsună veşnic şi veşnic de cântarea slavei, a biruinţei şi a dragostei lui Iisus Biruitorul, Împăratul şi Mirele nostru veşnic. Corurile îngereşti şi cetele cereşti, îmbrăcate în inul strălucitor şi alb al nenumăraţilor biruitori de pe marea de cristal ceresc, slăvesc veşnic şi veşnic Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Marele nostru Dumnezeu, arătând astfel că acolo tot ce este din lumea asta nu va mai fi. Acolo numai cântarea şi iubirea vor dăinui veşnic.

Fiţi deci ai cântării şi iubirii, căci ele singure sunt averile care nu vor pieri niciodată, nici de pe pământul acesta, nici din cerul cel nou şi din pământul cel nou, în care va locui neprihănirea, cântarea şi dragostea. Şi, împreună cu acestea şi prin ele, [nu vor pieri nici] toţi cei care le-au trăit în curăţie, în smerenie, în unitate frăţească, cât timp a fost viaţa lor pe pământ; şi se vor [desfăta] în ele şi-n veci.

Fii şi tu, suflet scump, unul dintre aceştia aici, ca să poţi fi şi acolo. Amin.

Iisuse-al meu Tovarăş scump,
din zorii tinereţii,
cu Tine eu călătoresc
pân’ la sfârşitul vieţii.

În zori de zi, când mă trezesc,
smerit m-aplec sub Cruce,
că-n toată lumea asta n-am
un loc mai scump şi dulce.

Când plec pe-un drum îndepărtat,
Tu, Doamne, eşti cu mine
şi, fie drumul cât de greu,
e-aşa uşor cu Tine.

Când am de suferit un chin,
Tu, Doamne-mi dai putere
şi, fie-amarul cât de greu,
eu simt o mângâiere.
Iar seara, când mă culc, Te rog:
„Iisuse, fii cu mine!”;
şi-atuncea somnul meu e lin
şi-ajung în zori cu bine.

Şi nu mă tem că voi pieri
în marea de păcate,
căci Tu, Preabunul meu Iisus,
mă izbăveşti de toate.

Tu eşti Comoara care-a fost
de mine mult căutată,
iar astăzi nu Te-aş mai lăsa
nici pentru lumea toată.

Căci Tu-mi eşti frate de pribeag,
de cânt şi de suspine.
Iisuse-al meu Prieten drag,
ce bine-i lângă Tine!

Traian Dorz, din “Cântarea, ca meditaţie”

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!