Iisuse, cântecele mele
sunt psalmi duioși crescuți din plâns
și-s boabe de mãrgean din funduri
de adâncimi de dor nestâns.
Ți le-am cules din noaptea jertfei
și din viața mea le-am rupt
ca sã le-aduc la poala Crucii
Acelui pentru care lupt.
Cu dulcele izvor de lacrimi
ale iubirii le-am udat
când din condei și când din suflet
eu rând pe rând le-am revãrsat.
Dar cu atâta drag Iisuse
azi la picioare Ți le-așez
când Tu-mi ești singura Iubire
și Dor de care însetez.
O, împlinește-mi-le toate
și fã sã lase-n câți le-ai dus
lumina, dragostea și pacea
și mântuirea Ta Iisus.
Traian Dorz, din ”Cântãrile Dintâi”
