12. O, Preaiubitul meu, Mântuitorul meu, Binefă-cătorul meu, Răscumpărătorul şi Dumnezeul meu… adoraţie, recunoştinţă şi slavă veşnică dragostei Tale nemuritoare şi nemărginite!

13. Ştiinţa îngâmfată şi bâjbâitoare mi-a putut schimba o părticică din vederile mele,
14. filozofia lăudăroasă şi goală a putut să-mi atingă cândva ceva din inima mea şi ceva din gândurile mele,

15. dar sufletul şi veşnicia mea nu mi le-a putut umple şi linişti decât dragostea Ta.

16. Inima şi gândurile mele nu mi le-a putut ferici nimic altceva decât dragostea Ta.

17. Şi întreaga mea fiinţă cu nimic altceva nu s-a putut îndestula cu adevărat, decât cu dragostea Ta, cu deplinătatea posedării dragostei Tale.

18. Tot ce a cucerit ştiinţa se va nimici cândva,

19. tot ce a descoperit filozofia va fi aruncat odată la gunoi şi la foc,

20. tot ce a creat tehnica va fi zdrobit de ea însăşi,

21. dar dragostea Ta nu va pieri niciodată!

22. Ceea ce ai cucerit Tu pentru mine pe Golgota,
ceea ce mi-ai descoperit prin Jertfa Crucii Tale,
ceea ce mi-ai adus prin Moartea şi Învierea Ta pentru mine
rămâne veşnic! Mai presus, mai frumos, mai scump ca tot.

23. O, Preaiubitul meu etern, glorie eternă Iubirii Tale eterne,
Iisuse…

Traian Dorz

Prietenul tinereţii mele, Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009