Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Întâiul har și dragostea dintâi…

Întâiul har și dragostea dintâi…

Întâiul har și dragostea dintâi…

Îţi aminteşti, scump suflete, de prima adunare?

…Eşti nou. Toţi cei de faţă îţi sunt necunoscuţi. Intri şi te aşezi stingher într-un colţ. Cine te-a adus în acest loc? Poate nu trebuia să intri aici… Nu-i de tine! Asculţi ce se spune şi cânţi şi tu cu glas nesigur din cartea ce ţi s-a întins. Cânţi în frumoase imnuri dragostea nemărginită a lui Dumnezeu. Încetul cu încetul stânjeneala ţi se risipeşte, ca norii la apariţia soarelui. Un soare răsare şi pentru tine. Şi începe să te încălzească. Pleci uşor capul şi începi să plângi. Lacrimi de bucurie. Eşti fericit; fericit că eşti iubit. Şi iubit cu atâta intensitate câtă inima omului nu o poate cuprinde şi mintea nu o poate înţelege. Pentru tine Dumnezeu a murit pe Cruce. A primit o nimicire atât de dureroasă, ca tu să fii cruţat… căci te-a iubit. Simţi că cerul se coboară cu toată strălucirea lui în inima ta. Îngenunchezi şi mulţumeşti fierbinte pentru Jertfa care te-a răscumpărat. E atât de frumos…

A fost atât de frumos!… E mult de atunci… Peste cărările tale s-a aşternut uitarea. Mai sunt adunări. Şi lacrimi mai sunt. Dar nu ale tale. Ale lui Dumnezeu. Şi nu sunt lacrimi de fericire, ci de durere. De durere, că tu L-ai părăsit, că nu mai vrei să ştii de El. Ar mai părăsi o dată Slava Cerească şi ar mai primi o Cruce pentru tine… Dar zadarnic, atâta vreme cât tu-I ţii spatele întors, cât uşa inimii tale e închisă cu greu zăvor şi ţie nu-ţi pasă de bietul Călător venit de pe „Meleagurile“ binecuvântate în această lume ostilă să te caute pe tine. Mâinile şi picioarele Lui mai poartă urmele cuielor şi fruntea-I mai păstrează amintirea cununii de spini ce I s-a înfipt adânc în carne.

E frig afară şi pustiu. Nu-L mai lăsa să îndure atâtea chinuri la uşa ta zăvorâtă.

Tu-L cunoşti. De ce, scump suflete, nu-I deschizi?

Sora MARIA – Moldova Nouă

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *