Când m-am născut cu trupul acesta printre voi
Era şi nor, şi noapte, şi iarnă, şi război…
Când m-am născut cu duhul din Duhul cel divin
Era şi primăvară, şi pace, şi senin“ (T.D.)
Era în iarna anului 1991 când încă nu cunoşteam pe Dumnezeu. Dar, într-o zi, când fraţii ostaşi se pregăteau pentru Anul Nou 1992, o chemare cerească simţeam că mă atrage şi că trebuie să fac ceva. Am simţit un îndemn lăuntric, de la Dumnezeu, să merg acolo unde ostaşii Domnului se adunau şi cântau…
Intrând pe poarta bisericii, unde se auzea adierea cerească a cântărilor cântate de aceşti fraţi minunaţi, m-a străpuns un fior sfânt şi parcă auzeam: Vino, fiu pierdut! Intrând în biserică, parcă am intrat într-o cămară cerească. Mi se părea că fraţii sunt îngeri şi că cerul a coborât pe pământ.
După ce s-a terminat adunarea, fraţii m-au dat cartea „Corabia lui Noe“ şi m-au sfătuit cu dulci cuvinte să rămân împreună cu Mântuitorul Hristos.
A fost prima mea întâlnire cu Domnul, a fost prima adunare care m-a înălţat cel mai mult.
În primăvara anului 1992, de Buna Vestire, am avut adunare anuală, la care au luat parte fraţi şi surori din toată ţara. Dacă prima mea întâlnire cu Domnul a fost în seara de Anul Nou, apoi, la adunarea anuală pomenită, am făcut legământ cu El, dăruindu-mi toată viaţa Lui. Era o seară plină de har; fraţii mărturiseau Cuvântul cu multă putere; cântările erau cântate îngereşte şi poeziile erau rostite cu lacrimi. Totul era ceresc pentru mine.
A venit clipa când s-a făcut chemarea. Am înaintat în faţa Sfântului Altar, am îngenuncheat împreună cu mulţi alţi fraţi şi surori şi am făgăduit Mântuitorului nostru că voi merge pe Calea Lui până la moarte.
Aceea a fost clipa minunată a legământului meu cu Domnul. Am auzit chemarea: „Vino după Mine!“ Şi L-am urmat!
Dar dacă şi pe tine, scump cititor, te-ar chema astăzi Iisus, ai vrea Să-L urmezi?
Slăvit să fie Domnul!
Valerică BUŞĂ – Cilieni, Olt
