Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Între ascultare și Încãpãțânare

Între ascultare și Încãpãțânare

Între ascultare și Încãpãțânare

„Şi a treia zi s-a făcut nuntă în Cana Galileii şi era şi mama lui Iisus acolo. Şi a fost chemat şi Iisus şi ucenicii Săi la nuntă. Şi sfârşindu-se vinul, a zis mama lui Iisus către El: Nu mai au vin. A zis ei Iisus: Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie? Încă n-a venit ceasul Meu. Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune (Ioan 2, 1-5).

Prin cuvintele: „Faceţi orice vă va spune”, Maica Domnului ne conştientizează pe toţi că, fără ascultarea de El, nimic nu se poate face. Ca Mamă a Fiului lui Dumnezeu, nu a spus: Faceţi ce vă voi spune eu – cum de multe ori spunem noi –, ci „…orice vă va spune” El. „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3, 30).

Uitându-ne cu atenţie la vremurile de acum, vedem că omenirea întreagă este bulversată şi dezbinată. Odată cu venirea acestei plăgi peste omenire, dezbinarea şi dezorientarea s-au adâncit şi mai mult. Unii sunt plini de frică faţă de moarte şi faţă de această molimă ce bântuie întreaga lume. Dacă tuşesc un pic, dacă-i ustură în gât etc., tremură de frică, nu cumva să se fi infectat cu virusul. Asta este exagerarea fricii de moarte, care duce la depresie, din cauza lipsei de încredere în Dumnezeu. În extrema cealaltă, sunt alţii plini de indiferenţă şi încăpăţânare, care zic: „Eu nu cred că este virusul acesta atât de grav cum ne spun medicii şi autorităţile… Totul este o politică de a băga frica în oameni… Eu n-am văzut pe nimeni să moară din cauza asta. Toate sunt prostii…” Atitudinea asta aş numi-o o orbire sau chiar o încăpăţânare orbească. Şi Faraon s-a încăpăţânat să nu creadă în plăgile pe care le trimetea Dumnezeu peste poporul Egipt. Şi ştim cu toţii urmările…

Acum suntem cam în situaţia celor cu nunta din Cana. Unii din noi am rămas fără „vinul” credinţei, altora, din lipsa smereniei, li s-a alterat, a fermentat şi dă pe dinafară, împroşcând în dreapta şi-n stânga cu tot felul de argumente conspiraţioniste. Dar, Maica Domnului – care nu lipseşte din nicio împrejurare a vieţii noastre – ne porunceşte şi nouă: „Faceţi orice vă va spune” El! În situaţia actuală, oare ce-ar putea să ne spună Domnul? Ne spune, prin Sf. Ap. Pavel: „Ascultaţi pe mai-marii voştri şi vă supuneţi lor, fiindcă ei priveghează pentru sufletele voastre, având să dea de ele seamă, ca să facă aceasta cu bucurie şi nu suspinând, căci aceasta nu v-ar fi de folos” (Evrei 13, 17). Deci ne spune să ascultăm de mai-marii noştri. Bine înţeles este vorba de o ascultare fără de păcat. Numai ascultând de Cuvântul Domnului, vom putea birui şi boala cea trupească şi pe cea sufletească. Altfel Nu! Nici cu frica, dar nici cu încăpăţânarea nu vom birui. Ci numai cu Ascultarea! „Ascultarea este mai bună decât jertfa şi supunerea mai bună decât grăsimea berbecilor” (I Regi 15, 22-b).

Se cere deci un echilibru. Şi în privinţa adunărilor de la Oastea Domnului, fie chiar şi nunţi ori alte prilejuri, trebuie să ţinem cont de legile actuale cu privire la restricţiile ce ni se cer a le respecta. Pe unii, de frica virusului, nu-i mai vezi la adunare, ba nici la Sf. Liturghie. Însă, în direcţia opusă, sunt alţii care zic: „De ce suntem fricoşi? Să facem adunări mari!… Cum stau alţii pe litoral şi nu se tem de virus, noi de ce să ne temem?… Toate statisticile de infectări şi de decese sunt false!…” O fi ceva şi falsificat, dar asta nu e treaba noastră. Când avem fraţi şi surori care se zbat între viaţă şi moarte, care sunt infectaţi cu acest ucigaş virus, mai putem spune că totul este minciună?! Haideţi să dovedim maturitate în credinţă, maturitate în înţelegere de ceea ce se petrece în jurul nostru şi maturitate în ascultare.

Să mulţumim lui Dumnezeu că ni s-au înlesnit adunările locale, adunări mai restrânse, respectând ceea ce ni se cere pentru protejarea aproapelui nostru, mai întâi, apoi şi a noastră.

În Sf. Scriptură nu ni se arată prea multe cuvinte rostite de Sfânta Fecioară, însă cuvântul ei cu care ni se adresează fiecăruia dintre noi este unul singur şi azi, ca şi atunci, la nunta din Cana: „Faceţi orice vă va spune” El! Deci Ascultare se cere… „Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osândă” (Rom 13, 1-2). „Adu-le aminte să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, să asculte, să fie gata la orice lucru bun (Tit 3, 1).

Deci ascultare, nu încăpăţânare…

Costel ROTARU

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *