1. Ţi-ai numărat tu bine puţinele zile pe care le mai ai spre împlinirea multelor tale datorii?
Câte ai câştigat din zilele tale folosindu-le bine?
Şi câte ai pierdut nefolosindu-le deloc sau folosindu-le rău?
Câte prilejuri ai avut tu să te întorci la Dumnezeu, dar nu le-ai folosit, nu te-ai întors, nu te-ai predat Lui,
– ci eşti tot nehotărât şi azi.
Până când nu înveţi împărţirea vieţii, spre mântuire?
2. Ai avut sau mai ai încă o funcţie înaltă pe lume,
sau o mare posibilitate de a face bine multor oameni,
sau chiar Lucrării lui Hristos,
– dar n-ai făcut.
Te-ai temut că îţi vei pierde scaunul înalt pe care stai, dacă vei face aceasta!
Dar oare cât crezi că totuşi îl vei mai ocupa?
Nu te temi mai degrabă de Dumnezeu?
3. Când nu vei mai avea „mâine” şi nu vei mai avea prilej, ce vei face?
Nu este tot acelaşi lucru dacă ajungi la capătul vieţii cu braţele pline de roade
sau cu mâinile goale.
Ori dacă îţi vei încheia viaţa frumos sau dacă ţi-o vei sfârşi ca un netrebnic.
Trezeşte-te, căci vine curând marele examen!
4. Sub ocrotirea Celui Preaînalt
şi la umbra Celui Atotputernic
nu există nimic primejdios şi nimic greu.
Chiar luptele lui Hristos, ostenelile şi jertfele şi chiar munca pentru El,
cu toate sudorile şi suferinţele lor devin ceva cu totul uşor şi plăcut;
atunci totul este îndulcit şi înviorat de prezenţa fericită şi întăritoare a lui Hristos
Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
