„Mulţumim lui Dumnezeu că suntem iar împreună. Eu trebuie să mulţumesc îndoit sau înmiit. Sfântul Pavel zice undeva: Viaţa pe care o trăiesc acum o trăiesc în credinţa învierii Fiului lui Dumnezeu, Care m-a iubit! Poate că fiecare dintre noi am trecut prin tot felul de stări şi poate unii dintre noi suntem conştienţi că poate de multe ori am fi fost deja trecuţi şi plecaţi din lumea aceasta şi numai bunătatea lui Dumnezeu ne-a ajutat şi ne-a păstrat ca să ne mai vedem şi să mai fim aici. Am văzut şi eu lucrurile acestea, am trecut şi eu prin stări prin care mă gândeam că nu voi mai ajunge să mai văd acest sfânt mormânt. Şi viaţa pe care o trăiesc acum simt şi eu că o trăiesc numai prin mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Ne-a iubit Dumnezeu şi ne iubeşte, şi ne-a trimis ce a avut El mai scump, din dragoste pentru noi. Eu întotdeauna, în rugăciune, Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi zic: Tată, nimeni nu ne-a iubit pe noi cum ne iubeşti Tu. Tu eşti singurul care ne iubeşti ca Tată şi ca Dumnezeu. Părinţii noştri ne-au iubit ca părinţi şi toţi ne iubim unii pe alţii aşa cum ne iubim, dar numai Unul ne iubeşte ca Tată şi ca Dumnezeu. De aceea dragostea Lui e mai presus de orice dragoste, mai presus de orice iubire, după cum El este mai presus de toţi şi de toate. Vedeţi, iubire de Tată şi de Dumnezeu în acelaşi timp. Iubirea Lui noi nu o putem purta. Eu pot să mărturisesc: Mi-a dat Domnul să gust iubirea Lui. Şi ştiţi ce mi s-a întâmplat: mi s-au înmuiat picioarele şi m-am ţinut de un zid şi cădeam la pământ… Am simţit cum Îşi ridică iubirea de peste mine ca să nu mă prăbuşesc, ca să nu mă topesc. Nu poate omul să poarte iubirea lui Dumnezeu în el. Iubirea cu care am fost noi copleşiţi e mai presus de înţelegere.
Dumnezeu-Tatăl, în dragostea Lui, ne-a dat tot ce a avut mai scump, ne-a dat – în iubirea Lui – pe Fiul Lui. Ni L-a trimis pe Fiul Lui, iubirea Lui din sânul Lui. Şi ne-a trimis pe Duhul Lui, dragostea Lui, ca să fie în noi. Vedeţi ce dar ne-a dat nouă Dumnezeu: pe Fiul, pe Duhul şi, pe urmă, din dragoste pentru noi, a trimis El apostoli, care înseamnă trimişi. A trimis pe sfinţi peste vreme, şi uite cum ne-a iubit pe noi Dumnezeu că ne-a trimis la o vreme potrivită pe Părintele Iosif şi pe fraţii noştri, pe înaintaşii noştri. El i-a trimis din dragoste pentru noi. Ştiţi că, atunci când l-a trimis pe Părintele Iosif şi pe fraţii noştri, El ne-a iubit pe noi. Pentru noi a pregătit lucrurile acestea. El ne-a avut în vedere pe noi. Iată, au trecut aproape 100 de ani de când Părintele a început această Lucrare trimisă de Dumnezeu. Dumnezeu, din dragoste, a trimis pe slujitorii Lui şi pe aleşii Lui, toţi sfinţii lui Dumnezeu ne-au fost trimişi din dragoste pentru noi. Toţi trimişii: Sfântul Ioan Botezătorul şi Maica Domnului, şi toţi aleşii Lui, din dragoste pentru noi i-a trimis. Ne-a avut în vedere, ne ştie pe nume, ne cunoaşte pe fiecare, ne-a chemat pe fiecare. Chemarea cu care am fost noi chemaţi a fost chemarea Domnului…”
fratele Gabriel Grămescu (Reşiţa)
din vorbirea de la comemorarea Părintelui Iosif Trifa – Dumbrava Sibiului, duminică, 14 februarie 2021, în jurul mormântului drag
