Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Judecata lui Dumnezeu va fi aspră

Judecata lui Dumnezeu va fi aspră

Judecata lui Dumnezeu va fi aspră

Amintirile noastre şi faptele noastre din lume nu se duc nici cu sufletul în cer şi nici cu trupul în pământ. Ele rămân în urma noastră aici, printre cei cu care am trăit, ca să le spună mereu cine am fost şi ce am făcut.
Numai la Judecata din Urmă vor merge acolo odată cu noi, ca să ducă Judecătorului mărturia roadelor lor rămase după noi.

7. Există multe feluri de falşi credincioşi – spune un cuvânt părintesc – printre care sunt următorii:
– cei ce fac binele pentru un câştig pământesc,
– cei ce vor prin asta să se arate lumii, spre a fi lău-daţi,
– cei ce vor să-şi ascundă astfel zgârcenia inimii lor,
– cei cu gândul că vor fi răsplătiţi mai cu mult,
– cei ce fac binele de frica pedepsei…
Toţi aceştia sunt făţarnici şi se pot bucura câteva clipe de „binefacerile” lor.
Dar Judecata lui Dumnezeu va fi aspră şi pentru ei
ca şi pentru cei care nu fac, tocmai pentru asta.

8. Adevăratul credincios al Domnului îşi va împlini binefacerea sa de fiecare dată cu acea bucurie nespusă cu care şi-o împlineau fraţii macedoneni, care făceau asta ca şi cum prin ocazia care li se dădea să facă un bi-ne Dumnezeu le dădea un mare har
şi le făcea un favor nespus de mare.
Şi chiar aşa şi era.

9. Numai gândul dragostei lui Hristos poate face pe cineva să facă binele astfel. Iar după ce l-a făcut, să ră-mână în tăcere, în smerenie şi ascuns.
Prin tăcere şi smerenie, binefacerea în ascuns este sfântă, iar ea îl sfinţeşte şi pe cel care a făcut-o
şi apoi a uitat-o, pentru a face alta.
Tot ce uităm noi, nu va uita Dumnezeu…

10. Singura mea siguranţă adevărată este neprihăni-rea,
singura mea apărare este nevinovăţia,
singura mea călăuză sigură este adevărul,
singura mea lumină frumoasă este Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu,
singura mea putere nebiruită este credinţa,
singura mea zestre este dragostea.
Dacă Tu, Iisuse, Mirele meu Ceresc, m-ai ales, – doresc să-Ţi plac numai Ţie.
Şi acestea sunt avuţiile pe care mi le ceri Tu.

11. Toţi pomii îmi întind primăvara în calea mea. Cu miile lor de mâini, podoabele florilor lor.
Iar în toamnă, toate cele pe care nu le-am rupt se vor preface, în aceleaşi mâini întinse pentru mine, îmbelşugate daruri de rod.
Iisuse Doamne, fă şi gândurile mele frumoase să se prefacă pentru Tine frumoase împliniri.

12. Pe apele drumurilor lumii se scurg spre Oceanul Veşniciei ca nişte lemne uscate şi verzi, ca nişte frunze uscate şi verzi, ca nişte paie uscate şi verzi – convoaiele muritorilor uscaţi şi verzi…
fiecare ducând pe el noroiul de care ori s-a încărcat, ori s-a descărcat în lunga sau scurta lui plutire…
La ajungere sunt numai două despărţiri:
pentru unii una, pentru alţii cealaltă.

13. Amintirile noastre şi faptele noastre din lume nu se duc nici cu sufletul în cer şi nici cu trupul în pământ. Ele rămân în urma noastră aici, printre cei cu care am trăit,
ca să le spună mereu cine am fost şi ce am făcut.
Numai la Judecata din Urmă vor merge acolo odată cu noi, ca să ducă Judecătorului mărturia roadelor lor rămase după noi.

14. Când avem dragoste de Dumnezeu, niciodată ceea ce facem pentru El nu este greu.
Când avem dragoste pentru semenii noştri, niciodată pâinea din care trebuie să le dăm nu va fi prea puţină.
15. Cântările cu adevărat plăcute lui Dumnezeu sunt cele pe care le cântăm cu ochii încă plini de lacrimi, după ce ne-am ridicat de pe genunchii bătătoriţi de rugăciune.
Acestea le ascultă totdeauna cu plăcere şi îngerii, şi fraţii.

16. Sunt unii oameni care aleargă toată viaţa lor numai în jurul unor interese înguste, al unor idei înguste, al unor iubiri înguste.
Ca un catâr care învârte la roata unei fântâni adânci.
Ca un cal care se învârte în jurul unei arii.
Ca o găină care se învârte mereu în jurul unui gunoi.
Ca un luntraş care vâsleşte toată noaptea în jurul unui ţăruş de care este legată luntrea lui.
Vai de sfârşitul goalei lor vieţi!

17. Poţi da sfaturi bune, dar dacă faptele tale sunt rele, sfaturile tale vor fi infectate de exemplul tău cel rău, iar bolnavul se va pierde.
Poate fi medicamentul tău bun, dar dacă seringa cu care îl injectezi este necurată, bolnavul va pieri.

18. Oricare dintre oamenii aleşi de Dumnezeu pentru slujba Lui s-a dovedit apt pentru slujba aceasta. Avraam, Moise, Iosua, Ghedeon, David…
Când nu erau bărbaţi vrednici, Dumnezeu a ales femei vrednice: Debora, Iudita, Rut…
Fii apt pentru lucrul lui Dumnezeu, ori în ce vreme te-a ales El şi ori în ce loc te-a pus.

19. De ce Ghedeon şi-a ales pentru lupta Domnului pe cei care beau apă cu mâna, şi nu pe cei care se aple-cau să bea cu gura?
Pentru că orice suflet lacom îşi apleacă toată fiinţa lui până jos, uitându-se numai la obiectul lăcomiei sale, iar vrăjmaşul poate să-l atace uşor.
Pe când cel care se atinge numai cu o mână, cu o mică parte din fiinţa sa, de lucrurile lumii acesteia, îşi are faţa sus şi privirile înainte. Vrăjmaşul nu-l va putea surprinde niciodată nepregătit.

20. Dacă noi nu suntem în stare de înfrânare la mesele adunărilor sau ale nunţilor noastre, – suntem şi noi robii lăcomiei şi ne facem vinovaţi faţă de înfrânarea pe care o datorăm ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu.
Vom fi lepădaţi, pentru că suntem ca cei care s-au aplecat numai la pofta gurii, robiţi lăcomiei stomacului lor.
Şi ne vom dovedi nevrednici de chemarea în Oastea Domnului Iisus.
Doamne Dumnezeul Sfinţeniei, nu ne lăsa robiţi şi stăpâniţi de lăcomie, pentru a nu fi şi noi lepădaţi ca cei biruiţi de păcatul vremurilor acestora, care este lăcomia şi neînfrânarea.
Amin.

7. PĂCATUL UITĂRII DATORIILOR
Alergarea Stăruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *