Într-o seară, pe când Fericitul Augustin nu era încă întors la Dumnezeu, auzi o cântare ce venea de departe şi în al cărei refren se repetau mereu cuvintele: „Ia şi citeşte! Ia şi citeşte!“
Cunoştea parcă această cântare din copilărie, dar acum, când o auzea din nou, în noaptea vieţii sale de păcat – chemarea ce i-o făcea această cântare o luă ca un îndemn de la Dumnezeu de a citi Sfânta Scriptură.
Merse acasă şi, luând epistolele Apostolului Pavel, deschise la epistola către Romani, unde citi: „Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi din somn, căci mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea este foarte înaintată, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii, nu în curvii şi în fapte de ruşine, nu în certuri şi în pizmă, ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi nu purtaţi grijă de carne, ca să-i treziţi poftele“ (Rom 13, 11-14).
Aceste cuvinte erau parcă scrise anume pentru el. Ca un ciocan, ele loviră puternic inima lui Augustin. Se pocăi şi se întoarse la Dumnezeu, trăind în sfinţenie şi jertfindu-şi viaţa pentru Evanghelie şi Biserica Domnului.
Iubite prietene, citeşti tu cuvântul lui Dumnezeu din Cartea vieţii, din Biblie?… Acesta e cuvântul mântuirii şi pentru tine. Ia şi citeşte! Ia şi citeşte!
Ioan Marini
Gânduri creştine (vol. 2)
