La 95 de ani de la momentul dumnezeieştii inspiraţii din care s-a născut Oastea Domnului (noaptea Anului Nou 1923), chemarea Părintelui Iosif Trifa este tot atât de actuală şi de necesară. Lumea nu-i deloc mai bună astăzi decât era atunci. Şi nici mai mulţumită sau mai fericită. Mai multe şi mai mari decât odinioară, grelele păcate fac ravagii în sufletele şi în vieţile oamenilor. Iar răspunsul scump şi sfânt la situaţia grea de necredinţă şi de păcat a omenirii este şi acum numai Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, Cel care S-a jertfit pentru mântuirea noastră.
Puţini au fost atunci oamenii care au primit cum se cuvine chemarea Părintelui Iosif. Cei mai mulţi s-au arătat împotrivitori. Satan îi ţinea prea strâns legaţi cu lanţurile sale. Iar dintre cei care începuseră a se înrola cu entuziasm în Oastea lui Hristos, cei mai mulţi s-au dovedit nestatornici, sau chiar trădători. Astfel încât Părintele Iosif a fost ostracizat şi condamnat chiar de cei care cel mai mult ar fi trebuit să-l iubească, să-l preţuiască şi să-i fie recunoscători. El a avut astfel a-şi duce crucea sa până sus, pe Golgota pătimirii sale pentru Hristos. Ca un biruitor, după pilda şi prin puterea şi lucrarea lui Iisus Hristos Biruitorul.
Lumea însă a rămas tot lume. Şi mai împotmolită în noroiul păcatului, şi mai întunecată, şi mai nefericită. Şi, astăzi, puţini sunt cei cărora chemarea lui Hristos le străpunge inimile. Puţini sunt cei care primesc cu sinceritate şi cu bucurie fericita chemare a mântuirii. Cei mai mulţi aleg să stea cât mai departe de Hristos. Şi, o, câtă nevoie au ei de Lumina Evangheliei Sale şi de harul mântuirii Sale!
Ca Samarineanul atotmilostiv, cât ar vrea El să le ungă şi să le lege rănile, să-i ridice din calea căderii lor şi să-i ducă la limanul mântuirii şi al Împărăţiei Sale! Oastea Domnului este şi astăzi pe baricade. Cu lacrimile şi cu jertfele ei, cu încercările şi cu biruinţele ei. Având pilde şi rugători pe eroii şi pe martirii ei. Şi cântându-şi, biruitoare, prin ispite şi prin încercări, cântările ei. Atât de frumoasele ei cântări!
Numai că lumea îi rămâne împotrivitoare. Auzim cu durere despre demonicele-i reacţii şi împotriviri la prezenţa şi la lucrarea Oastei. Uneori aceste împotriviri sunt făcute chiar în numele „ortodoxiei” –, ca şi cum ar putea fi ortodoxă credinţa superficială a acestor împotrivitori. Unii ca aceştia resping instinctiv o credinţă care le-ar deranja coabitarea cu păcatul şi cu tot ceea ce înseamnă întunericul lumii îndepărtate de Dumnezeu.
Oastea Domnului cheamă şi astăzi la aflarea şi la trăirea Ortodoxiei mântuitoare. Ea rămâne ceea ce a fost de la început: o lucrare vie şi binecuvântată, în sânul Bisericii noastre bune şi străbune. Iar mesajul ei este acelaşi, mereu actual, mereu plin de har şi de adevăr: aflarea şi vestirea lui Iisus Hristos cel Răstignit. A lui Iisus Hristos, adevăratul şi scumpul nostru Domn şi Mântuitor, Care, cu moartea pe moarte călcând, ne dăruieşte viaţa Sa şi Împărăţia Sa.
O, cât suntem de fericiţi să fim ai Lui! Şi cât de mult dorim ca toţi să audă şi să primească chemarea Lui!
Slăvit să fie Domnul!
Pr. prof. Vasile Mihoc
articol publicat în săptămânalul duhovnicesc al Oastei Domnului, ”Iisus Biruitorul”
Anul XXIX, nr. 1 (1134) 1-7 IANUARIE 2018