Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home La cruce mulţi din cei de jos se ridică, iar unii din cei de sus cad.

La cruce mulţi din cei de jos se ridică, iar unii din cei de sus cad.

La cruce mulţi din cei de jos se ridică, iar unii din cei de sus cad.

Tăcerea iubirii dumnezeieşti de la Cruce descoperă gândurile multor inimi şi face o neînchipuită judecată. Judecata de la Cruce crează surprize uluitoare în atitudinile oamenilor faţă de Domnul. La cruce mulţi din cei de jos se ridică, iar unii din cei de sus cad.

Iuda se prăbuşeşte prin trădare, iar sutaşul păgân mărturiseşte în auzul tuturor că Cel Răstignit este nevinovat, că este chiar Fiul lui Dumnezeu. Cine a fost ucenicul care a trădat? Iuda a scos demoni în numele Domnului, a binevestit Împărăţia lui Dumnezeu şi i s-a făgăduit că va împărăţi cu ceilalţi ucenici judecând ”cele doisprezece seminţii ale lui Israel”. Cine a fost sutaşul care a mărturisit? Ofiţerul păgân care a condus grupul de soldaţi care l-a batjocorit pe Domnul şi l-a răstignit.

În timp ce Petru se leapădă jos, tâlharul mărturiseşte sus că Hristos este nevinovat. Petru se leapădă de Iisus Hristos de frica unei slujnice neputincioase, iar tâlharul în urma rugăciunii sale măturisitoare devine primul cetăţean al raiului. Deşi Petru a văzut minunile Domnului se înfricoşează, iar tâlharul, deşi, nu a văzut decât spini şi piroane prinde curaj şi-i ia apărarea când toţi Îl batjocoreau.

În timp ce ucenicii care L-au urmat pe Domnul în tot timpul misiunii Sale, Îl părăsesc pe Iisus şi Îl lasă singur, Iosif, ucenicul fricos, „îndrăsnind” merge la Pilat şi cere trupul Domnului. Despre aceşti ucenici care nu aveau curajul să mărturisească Sf Ioan spune că „au iubit mai mult slava oamenilor decât alava lui Dumnezeu” (Ioan 12, 43). Dar într-un moment revelatoriu el iese din acest anonimat care purta urmele fricii şi chiar ale trădării şi îşi afirmă direct admiraţia Sa faţă de Domnul. Acesta era act de mare curaj şi eroism prin care îşi asuma riscuri foarte mari.

Gloata care mai înaite era entuziastă şi striga „Osana”, într-un moment de zăpăceală şi confuzie generală, stare generată de arhierei şi căpetenii, dintr-o dată îşi schimbă atitudinea şi strigă „răstigneşte-L”.

La cruce „a fost judecata acestei lumi”, moment în care cursul multor vieţii s-a schimbat şi cele acunse ale oamenilor au ieşit la lumină. În urma unui mare har unii deodată au ţâşnit spre viaţă, iar în urma unui examen alţii au căzut şi căderea lor a fost mare. Desigur că cei zece ucenici care l-au părăsit pe Domnul Isus Hristos, s-au întors prin pocăinţă, şi neputinţa lor a fost îngăduită pedagogic dar aceasta nu anulează puterea de judecată a Crucii.

Dar oare la judecata universală ce va fi? Atunci vom vedea cât de adevărate sunt cuvintele Sf Pavel: „Nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor”. Cred că „ziua Domnului” este „mare şi înfricoşată” şi pentru că vom rămâne înmărmuriţi să vedem pe cine va înalţă şi pe cine va prăbuşi.

„Vezi dar suflete al meu cu somnul să nu te îngreunezi ca să nu fii dat morţii şi afară de împărăţie să te încui”

Vasilica

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *