Pr. Lect. Dr. Dumitru-Dănuţ POPOVICI
din Revista „Teologie și Viață”
Nr. 1-4, ianuarie-aprilie 2010
De două mii de ani, printre cei care şi-au înscris numele în panteonul contribuţiei la istoria culturii şi civilizaţiei omenirii în diferite domenii de activitate, se numără şi laicii credincioşi sau mirenii
creştini. Aportul lor în aria culturală n-a ocolit nici domeniul teologic, inclusiv cel catehetic-omiletic, în care au ilustrat nume de referinţă ale culturii teologice creştine.
Mirenii sau laicii sunt unul din elementele constitutive ale Bisericii, alături de cler şi monahi. Al treilea element – monahii – au devenit stare constitutivă a Bisericii de-abia în a doua jumătate a secolului al V-lea. În temeiul canonului 4 al Sinodului IV ecumenic (Calcedon, 451), monahii au devenit, într-adevăr, cel de-al
treilea element constitutiv al Bisericii (1)
.
Prin laici se înţelege totalitatea credincioşilor creştini membri ai Bisericii, care nu au starea preoţească în nici una din treptele sale şi nici calitatea de slujitori inferiori ai Bisericii instituiţi prin hirotesie
sau prin alt mod (2).Prin urmare, este vorba de creştinii care nu fac parte din nici o stare clericală. În virtutea Tainei Botezului, ei au devenit preoţie împărătească şi neam ales (I Petru II, 9), de unde şi posibilitatea ca ei să mărturisească credinţa în Hristos, nu doar în viul vieţii, ci şi prin cuvântări de învăţătură, rostite însă cu binecuvântarea ierarhiei bisericeşti. Citeşte în continuare »
