Bogatia iubirii si slavei dumnezeiesti impartasita oamenilor in Hristos Cel Rastignit si inviat se arata mai ales in darul sfintirii si al infierii dumnezeiesti a omului prin har, precum si in darul invierii trupului omenesc din moarte si stricaciune, pt a participa la viata vesnica.
Sf. Ap Pavel, in ep. Catre Efeseni, ne invata ca talcuiurea bogatiei iubirii lui Dumnezeu, aratata oamenilor in Iisus, s a facut cunoscuta prin Invierea acestuia și inaltarea Sa la cer. (Ef. 1-20 si 22-23)Asadar, Hristos cel inviat este capul Bisericii careie El ii impartaseste plinatatea vietii Sale divino-umane, pt ca in Biserica sa cunoastem bogatia slavei infierii si invierii noastre in Hristos prin Duhul Sfant. Bogatia iubirii covarsitoare a lui Dumnezeu Tatal pt oameni, aratata in Hristos, lucreaza in omul credincios mai intai taina invierii lui din moartea pacatului si apoi invierea din moartea si stricaciunea trupului.(Ef. 2,4-7 si 10)
Sf Pavel ne invata despre legatura adanca dintre Învierea lui Hristos si viata crestina si spune ca bogatia bunatatii lui Dumnezeu daruita oamenilor in Hristos ne cheama la fapte bune, prin care noi sa aratam in jurul nostru bogatia lucrarii harului lui Dumnezeu in lume. De asemenea observam ca slava Invierii lui Hristos ne descopera o alta bogatie decat bogatia materiala, pamanteasca si trecatoare si anume bogatia spirituala cereasca, netrecatoare, adica bogatia vietii vesnice. Aceasta se dobandeste prin credinta in Hristos si prin fapte bune.
Mântuitorul Hristos a luat chip de rob, ca pe noi sa ne inalte la ceruri.El, fiind bogat in slava, S-a smerit si a saracit pt ca pe noi sa ne imbogateasca daruindu=ne slava infierii prin hari si a invierii din pacat si moarte (II Corinteni 8,9) Comoara cea mai de pret si bogatia cea mai mare a crestinului este Insusi Hristos Domnul, prezent si lucrator in viata acestuia prin harul Sau, in care se arata dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sf. Duh(II Corinteni 13,13)
Astazi traim in o lume unde se cauta mai mult bogatia materiala trecatoare decat bogatia spirituala a credintei si a vietii vesnice, iar pe langa saracia materiala tot mai aspra, se arata si o saracie spirituala a oamenilor, ca slabire a credintei, o racire a dragostei fratesti si o diminuare a a faptelor bune.
Potrivit Sf. Scripturi, bogatia apartine lui Dumnezeu, insa El o daruieste oamenilor, ca oamenii sa o daruiasca si altora, mai ales saracilor. Dumnezeu ajuta pe om sa adune bogatia, cand aceasta este o binecuvanare a lui Dumnezeu pt om. Totusi, aceasta bogatie trecatoare, nu trebuie sa fie scop in sine, ci mijloc de a cauta si cultiva bogatia spirituala netrecatoare, cereasca, care se dobandeste prin iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni, prin milostenie si fapte bune. Autorii Sf. Scripturi observa ca bogatia materiala este vremelnica, nestatornica, trecatoare, poate fi furata, poate fi distrusa, poate pieri, este inselatoare, nu poate fi luata de om cu sine dupa moare, iar cand devine o patima pentru om, bogatia impiedica adesea mantuirea acestuia. Deseori bogatia materiala duce la lacomie, iar lacomia duce la uitarea de Dumnezeu, parasirea de Dumnezeu, negarea lui Dumnezeu, lepadarea de Hristos. Mântuitorul Hristos ii indeamna pe cei bogati sa si adune comori in ceruri, intrucat acestea sunt mai presus de orice bogatie pamanteasca(Matei 6, 19-20)
Biblia contine multe mustrari si amenintari impotriva celor care aduna comori materiale pe nedrept, sau le dobandesc pe nedrept, dar si atitudini impotriva celor ce acumuleaza averi prin consrangerea semenilor. Dar pe de alta parte, Sf. Scriptura ne prezinta si cazuri de bogati bun la suflet, milostivi, harnici si darnici, care au inteles ca bogatia lor e un dar de la Dumnezeu pentru a fi daruita celor in nevoi, dobandind astfel marele dar al mantuirii(Avraam, Isaac, Lot, Iosif, Solomon)
Referitor la saracie, Sf. Scriptura ne invata ca aceasta are un inteles material, ca lipsa de bunuri materiale, si un inteles spiritual, ca lipsa de bunuri duhovnicesti sau lipsa de virtuti. Dupa cum bogatia in sine nu este rea, ci poate fi dobandita si intrebuintata intru-un mod bun sau rau, tot asa si saracia poate fi inteleasa, acceptata si traita cu folos duhovnicesc sau poate duce la disperare sau fapte rele
Cauzele saraciei materiale sunt multiple: lenea si nepasarea, betia si nechibzuinta, coruptia sau desfranarea, calamitati naturare.
Dumnezeu iubeste atat pe saraci cat si pe bogati, asculta plangerile saracilor, nu le nesocoteste rugaciunea si ii ocroteste, le face dreptate, ii izbaveste de necazuri. Pe de alta parte, saracii trebuie sa alerge la Dumnezeu, sa se bucure de Dumnezeu. Biblia ne arata ca exista saraci marinimosi si darnici. Saracii trebuie ajutati, nu cu parere de rau ci cu bucurie si inima buna, fara ingamfare. Cine ajuta pe cei saraci va fi mantuit de Dumnezeu prin rasplata vesnica. Ex de darnicie fata de saraci: Iov, Zaheu,Petru, Pavel. Scriptura ameninta cu pedepse pe cei care nu-i ajuta pe saraci.
Cine dispretuieste pe saraci dispretuieste pe Hristos, care a fost sarac in cele materiale, dar a imbogatit spiritual, cu harul, invatatura, iubirea si sfinteia Sa, multimile care veneau la El.
Sfintii Parinti scot in evidenta marea tiranie spirituala si multele nedreptati si consecinte sociale negative pe care le aduce lacomie de averi materiale trecatoare, si ii indeamna pe cei bogati sa fie milostivi si darnici fata de saraci, sa nu ingroape comorile in pamant, ci sa le mute, prin milostenie, in ceruri. Pe saraci ii indeamna sa nu deznadajduiasca, ci sa adune bogatie spirituala in suflet, prin credinta si rugaciune, prin cuvant bun si blandete.
Sf Ioan Gura de Aur ii indeamna pe bolnavi zicand:„ averile pe care le pui in mana saracilor le pui intr o vistierie sigura, in mana lui Dumnezeu. Mana lui Dumnezeu iti va da averile inapoi, intregi si bine pazite, iar cand te vei duce in patria ta(cereasca), odata cu averile tale, vei fi laudat, vei fi incununat si pe deplin multumit si fericit.” Despre saracie spune ca „Este mult mai bine a fi cineva sarac si sa vietuiasca in virtute, decat a fi imparat si sa vietuiasca in pacate”. Saracine il sileste pe cineva a fi intelept, pe cand bogatia de multe ori il impinge spre rele mari.
Concluzia este ca nici bogatia si nici saracia prin sine insasi nu este ceva bun, ci aceasta se itampa in urma intrebuintarlor lor. Crestinul se arata mult mai incercat in saracie, decat in bogatie. Cand el cade in saracie el va fi mai smerit, mai intelept , mai serios, pe cand , daca se gaseste in bogatie, are multe piedici spre aceasta. „Sa nu ne pierdem curajul daca suntem saraci, ci cealalta bogatie sa o cauta, bogatia faptelor bune” Sf. Ioan Gura de Aur.
SF Vasile cel Mare, un inflacarat sustinator al saracilor si un aspru judecator al bogatilor lacomi indeamna in vreme de criza si foamete :„ nu scumpi produse tale, ingreunand nevoile celor lipsiti.Nu astepta sa lipseaca graul de pe piata, ca sa ti deschizi tu hambarele, caci cel ce scumpeste graul este blestemat de popor.” Bogatilor nemilostivi le spune:„N-ai mila?Nu vei fi miluit. N ai deschis usa casei? Vei fi dat afara din imparatie.N ai dat paine? Nu vei primi viata vesnica”.
Sf Grigorie de Nyssa ne arata importanta milosteniei fata de saraci zicand:„ Saracii sunt vistienicii bunurilor fagaduite, ei sunt paznicii imparatiei, cei care deschid usile celor buni si care incid pt cei invartosati la inima si urasc pe oameni. In acelas timp, ei sunt acuzatori de temut, cat si buni aparatori. Ei apara sau invinuiesc, dar nu prin cuvine, ci asa cum sunt vazuti ei de Domnul și Judecatorul lumii”
Un alt episcop din Capadocia, Asteria al Amasiei din Pont a zis:„ Cine l-a sters din catalogul apostololor pe Iuda si l a facut vanzator in loc de apostol? Nu oare faptul ca purta punga, ca a pus mai intai la cale vanzarea, iar apoi a dobandit pretul faptai sale necinsite?PT ce Faptele Aposololor pomenesc de Anania si Safira?Nu pt ca s-au furat pe ei insisi si au furat darurile afierosite Bisericii prin propriile averi?…Experienta ne arata lacomia drept o fiare de care cu greu scapa cei prinsi de ea”
Asadar, Sf. Scriptura si Sf. Parinti ne invata ca adevarata si netrecatoarea bogatie este iubirea covarsitoare a lui Dumnezeu fata de oameni aratata in Iisus Hristos si impartasita noua in Biserica prin Duhul Sfant.
Preotii, dupa ce reusesc aceste lucruri in propria lor viata, trebuie sa i ajute pe credinciosi sa se imbogateasca in credinta statornica, in rugaciune, in vietuire curata si sfanta, in impartasirea deasa cu Sfintele Taine, si nu in ultimul rand, sa se imbogateasca in fapte bune, care aduc lumina si pace, bucurie si fericire.
Evanghelia ne arata ca exista 2 feluri de imbogatiri – atunci cand se aduca in jurul nostru cele materiale dar si cand adunam in interiorul nostru lumina rugaciunii si a faptelor prin milostenie.Mai usor se mantuieste bogatul harnic, drept si milostiv, decat saracul cartitor. Nu bogatia in sine este rea, ci lipsa de milostenie, neomenia. Nu bogatia, ci lacomia, inrobirea sufletului fata de lucruri trecatoare si limitate, aceasta este boala care trebuie vindecata. Evanghelia ne indeamna ca ce am primit de la Dumnezeu să impartim si altora, si atunci ne asemanam Lui.
Comorile duhovnicesti, care nu dispar, care nu se fura reprezinta insasi prezenta lui Dumnezeu in noi, sunt darurile Duhului:bunatatea,credinta, dragostea, rabdarea, sfintenia, pacea pe care o da Duhul Sfant. Acestea se dobandesc pri postire, prin rugaciune, prin milostenie, prin ascultarea cuvantului lui Dumnezeu, prin spovedanie. Prin impartasirea cu SF. Taine, se aduna comorile Duhului Sfant ca virtuti care cresc in sufletul nostru. Prin botez am primit semintele acestor daruri, dar, prin nevointa, prin rugaciune, prin fapte bune, semintele darurilor Sf. Duh de la botez cresc si se fac comori in sufletul nostru. Evanghelia ne indeamna sa ne imbogatim in Duhul Sfant.
Biserica a invatat sa fie milostiva, a organizat opere de caritate, a construit spitale, case de batrani, orfani.Biserica a incercat sa puna in practica Evanghelia milostivirii lui Dumnezeu fata de noi.
sursa:https://cursuriteologie.wordpress.com
