Psalmistul David, care era un cântăreţ plăcut Domnului şi un iubitor de Dumnezeu, a simţit că Domnului Îi face plăcere ca oamenii să se bucure pe pământ aducându-I laudă prin graiul lor şi prin multe instrumente. Căci, prin vibraţiile coardelor, pot vibra şi inimile ascultătorilor. Şi acolo unde este cântare dispar grijile şi se schimbă chiar şi împietrirea inimilor. Aşa spune şi fratele Traian: „Chemaţi cântările mereu, şi-n locul bun şi-n locul greu“ (…) „Cântările vă vor scăpa de vorba sau tăcerea grea“.
Ce minunate sunt cântările cântate duios cu instrumente! Azi sunt multe instrumente, şi noi ne folosim de unele din ele, dar ducem dorul şi ni se topeşte inima după cântările cântate din inimă, că acestea vor trezi sufletele din moarte şi astfel Oastea va reveni la iniţiativa de la început.
O, câte fanfare cântă azi alte cântări de care nu se bucură Dumnezeu! Şi cât însetează azi poporul Său după aceste instrumente! Instrumentele acestea, care pot trezi şi pot pătrunde până la inima cea mai împietrită, sunt puse azi în slujba celui rău.
„Sună din trâmbiţă! – zice proorocul Osea (cap. 8, 1). Vrăjmaşul vine ca un vultur asupra templului Domnului!…“
Puneţi cântarea Sionului în gura tinerilor! Cântaţi Domnului! Învioraţi poporul!
O armată fără goarnă este o armată mută. Trâmbiţa, goarna, pentru a primi ordinele, pentru orice necesitate, merge înainte spre o bună rânduială a cadenţei. Când va suna trâmbiţa, zice Sfântul Pavel, vor învia morţii (I Cor. 15, 22) pentru judecată. Trâmbiţa dă deşteptarea. Astfel se pot trezi şi pot învia sufletele la o viaţă nouă.
Domnul să ne ajute pe toţi să-i cântăm Lui din inimă curată cântare de laudă!
Marin GUGULEANU
