Fericit este totdeauna făcătorul păcii, iubitorul păcii, căutătorul păcii. Mai bine este o pace strâmbă decât o judecată dreaptă; mai bună este o pace cu pagubă decât o ceartă cu câştig.
Mai fericită este o pace smerită decât o luptă îngâmfată.
Dumnezeu va fi totdeauna de partea celui paşnic, care cedează, care renunţă, care rabdă, dar va fi totdeauna împotriva celui neînduplecat, nerăbdător şi nesincer.
Fericit este totdeauna acela care alege mai degrabă pacea decât orice. Fericit este totdeauna acela care zice ca Biblia: Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă…
Caută pacea şi aleargă după ea (Ps. 34, 14); întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi omenii (Rom. 12, 18; Evrei 12, 14).
Şi trăiţi în pace între voi (I Tes. 5, 13).
Căci aşa porunceşte Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu!
Te rog să nu fie ceartă între mine şi tine… căci suntem fraţi – aşa răspunde omul lui Dumnezeu (Facere 13, 8).
Cei credincioşi sunt numiţi fii ai păcii (Luca 10, 6).
Făcători de pace (Matei 5, 9), vestitori ai păcii (Isaia 52, 7).
Pentru că Dumnezeul lor este Dumnezeul păcii (I Cor. 14, 33).
Pentru că Împăratul lor este Împăratul Păcii (Isaia 9, 6; Evrei 7, 2; Efes. 2, 14) şi pentru că Ierusalimul de sus, care este adevărata şi veşnica Patrie a celor credincioşi, este Patria Păcii (Gal. 4, 26; Evrei 12, 22; Apoc. 3, 12).
Cât de cunoscute sunt aceste lucruri pentru foarte mulţi oameni, mai ales pentru cititorii Bibliei, cercetătorii Bisericii şi membrii adunărilor evanghelice!
Dar cât de rare suflete se conduc după aceste sfinte şi sfinţitoare porunci în legăturile cu cei apropiaţi sau depărtaţi ai lor!
Doamne şi Dumnezeul Păcii, fii binecuvântat! Te rugăm, fă-ne pe noi toţi nişte fii ai păcii pe care s-o iubim, s-o dorim şi s-o căutăm în toate căile noastre.
Căci numai astfel ne vom chema fii ai Tăi.
