„Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată” (Marcu 3, 1).
Domnul Iisus intrase în sinagogă şi acolo era un om având mâna us cată. Acel om avea mâna uscată. Dar nouă, oare ce mădular ne este uscat? Ce mădular nu lucrează nimic? Ce mădular are trebuinţă să fie vindecat?
Iată, acel om avea mâna uscată, dar poate noi avem un picior uscat, care nu mai merge la adunare, la biserică sau în cercetarea fraţilor. Dacă aşa stau lucrurile, de la piciorul nostru uscat, vor începe să se usuce şi altele. Se vor mai usca şi urechile noastre, nedorind să mai asculte Cuvântul lui Dumnezeu. Se vor mai usca şi ochii noştri, nedorind să Mâna uscată „Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată” (Marcu 3, 1). privească în Cuvântul lui Dumnezeu. Se va mai usca şi gura noastră, nedorind să vestească Cuvântul lui Dumnezeu. Şi, poate cel mai rău va fi când se vor mai usca şi genunchii noştri, nedorind să primească putere de a împlini Cuvântul lui Dumnezeu.
Oricând ni se usucă vreun mădular este rău, dar când ni se usucă picioarele noastre şi când ni se usucă şi genunchii noştri, atunci uscată va începe să fie toată viaţa noastră duhovnicească. Vom ajunge să fim creştini uscaţi, ostaşi uscaţi. Şi aşa am muri, dacă ne-am despărţi de Biserică, de Lucrarea Oastei Domnului.
Dar pentru cel ce rămâne „în sinagogă” (Mc 3, 1), este nădejde că va veni Domnul să-l tămăduiască. Şi numai cine crede şi se simte bolnav, doar acela va cere vindecarea şi va fi vindecat. Aşa după cum ne-au fost lăsate cuvintele Mântuitorului: „Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră” (Ioan 9, 39-41). Ce credem noi despre noi înşine?
Gabriel ARGHIRE
