Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Motiunea din 12 septembrie 1937 – la 80 de ani (VIII)

Motiunea din 12 septembrie 1937 – la 80 de ani (VIII)

Motiunea din 12 septembrie 1937 – la 80 de ani (VIII)

Pr. Prof. Vasile MIHOC

Moţiunea defineşte clar drumul Oastei

Părintele Iosif Trifa a fost caterisit în 1935. Ne putem imagina situaţia grea a celor care au rămas credincioşi drumului de la început şi Părintelui Iosif. Ce s-a întâmplat după aceea? Părintele avea să moară, după atâtea suferinţe, la 12 februarie 1938. În 12 septembrie 1937 suntem cu cinci luni înainte de plecarea la Domnul a Părintelui Iosif. Oastea Domnului trebuia să-şi găsească drumul. Cunoaştem motivul principal al conflictului dintre Mitropolitul Nicolae Bălan şi Părintele Iosif. Mitropolitul Nicolae, presat din mai multe părţi, a vrut să îndiguiască Oastea Domnului într-un mod care nu i se potrivea. A fost lupta aceea pentru statute, ca Oastea Domnului să aibă nişte statute, care ucideau duhul Mişcării. Părintele Iosif a spus: Asta nu se poate!, pentru că Oastea Domnului este altceva decât o asociaţie oarecare, una care amestecă lucrurile bune cu cele mai puţin bune, cum erau unele pe atunci, cum mai sunt unele şi astăzi. Oastea Domnului este o lucrare a Duhului Sfânt şi faţă de ea trebuie să lucrăm cu foarte multă atenţie, ca nu cumva să oprim pe Duhul Sfânt prin păcatele noastre. Conflictul a dus până la caterisirea Părintelui Iosif, care a fost un martir. A fost prigonit până la moarte. În această situaţie de prigoană – era la doi ani după ce a fost caterisit –, Oastea Domnului îşi caută drumul. Ne dăm seama că toate sectele au sărit pe ostaşi: Haideţi la noi! Asta a fost lupta atunci şi a fost şi după aceea. Unii erau înclinaţi să spună: Bine, dacă nu avem loc în Biserică, e mai simplu să trecem la secte. Dar răspunsul a fost: NU! Şi vom vedea cât de luminos vorbeşte Duhul Sfânt prin Părintele Iosif atunci. Oastea Domnului este a Bisericii. Oastea Domnului îşi are locul şi rolul în Biserica Ortodoxă, în care s-a născut, şi ea trebuie să rămână aici.

Moţiunea din 12 septembrie 1937 defineşte clar drumul Oastei Domnului. Comemorăm astăzi acest eveniment şi pentru că, poate, mai sunt şi astăzi unii care nu înţeleg ce este Oastea Domnului şi care o confundă cu altceva; poate unii din interiorul Oastei Domnului, poate alţii din afara ei, mai ales că Oastea Domnului a fost în continuare confruntată cu atâtea adversităţi. De atunci, din 1935 şi pe tot parcursul anilor care au trecut până astăzi, ea a fost confruntată cu foarte multe adversităţi, dinăuntru şi din afară…

Pr. Prof. Vasile MIHOC
(din Cuvântul rostit la Adunarea de comemorare a 70 ani de la Moţiunea din 12 septembrie 1937 – Sibiu, 2007)

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *