Slăvit să fie Domnul și Hristos a înviat!
CE AM FI NOI DACĂ DOMNUL, ALUNGAT FIIND,MARGINALIZAT, BĂTUT, CHINUIT AR FI RENUNȚAT LA MISIUNEA LUI, AR FI RENUNȚAT LA NOI?
În lume ve-ți avea necazuri, ni se spune , și așa și este. Vor minți pentru Mine și vă vor chinui, și așa a fost. Alungați, chinuiți în închisori, flămânzi , goi….nimic nu i-a depărtat de Domnul.
Ce fac eu, ce jertfă voi pune eu înaintea jertfei Supreme și înaintea jerfei Sf. Înaintași… cum îmi duc crucea lepădării de sine… ei bine a vorbi de Domnul e foarte ușor astăzi, e la îndemână. Suntem aplaudați , ascultați, chemați ÎNSĂ vine și ziua aceea când suntem respinși, când adevărul spus doare și arde păcatul. Mustră cu dragoste, vorbește înțelept respectând pe fiecare împarte ( aici avem exemplul mareului Apostol Pavel ). Dacă suntem dați deoparte să respectăm asta însă noi să ne rugăm pentru fiecare suflet în parte, și să nu ne schimbăm ci să ținem sus adevevărul și învățătura corectă. Este poezia fr Traian „cât păcatul m-a purtat”, în care ne spune așa frumos și parcă atenționând că întoarcerea către Domnul va aduce acest lucru, „ bine caut mereu să fac, nimeni nu mă are drag, nimeni Doamne”. Și concluzionează atât de frumos: mi-e deajuns să mă ai drag azi tu Doamne”. Pot totul în Hristos care mă întărește, și acoperind totul cu dragoste să privim la Hristos , mort și Înviat , rugându-ne să primim pacea, înțelepciunea de a lucra via în care Domnul ne-a pus ca semănători ai Cuvântului, păstrători ai adevărului și fii statornici ai credinței.
Ancuța
Cât păcatul m-a purtat
Cât păcatul m-a purtat
cincisprezece toamne,
toţi mereu m-au lăudat
nimeni nu s-a supărat,
nimeni Doamne!
Cât la cel rău i-am slujit
cincisprezece toamne,
toată lumea m-a iubit
nimeni nu m-a prigonit
nimeni Doamne!
Cât de lume mi-a plăcut
cincisprezece toamne,
orice rele-aş fi făcut
nimeni nu m-ar fi-abătut,
nimeni Doamne!
Cât trecură ca un fum
cincisprezece toamne,
nimeni nu mi-a stat în drum
să mă strige ca acum
nimeni Doamne!
Dar de când mă port să-Ţi plac
trei ori patru toamne
bine caut mereu să fac
şi tot nu mă are-n plac
nimeni Doamne!…
– O, mereu de-aş fi-un pribeag
toate-a vieţii toamne,
ura tuturor o trag,
mi-e de-ajuns că mă ai drag
azi Tu Doamne!…
