Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Nădejdea creştină transcende, depăşeşte, debordează orice „siguranţă”

Nădejdea creştină transcende, depăşeşte, debordează orice „siguranţă”

Nădejdea creştină transcende, depăşeşte, debordează orice „siguranţă”

1. EVANGHELIA NU CUNOAŞTE ADEVĂRURI ELITISTE

Dacă citim cu atenţie în Biblie, nu reiese de nicăieri că siguranţa este rezervată numai unei elite creştine, urmând ca mulţimii creştine să-I fie rezervate numai nădejdea. Mântitorul şi Sf Apostoli nu cunosc nici un elitism, nu dispreţuiesc gloată, dimpotrivă, cărturarii şi fariseii dispreţuiesc gloata şi spun despre ea “că este blestemată şi nu cunoaşte Legea”. Adevărul Evangheliei este universal dar este mai ales un adevăr pentru cei simpli; ideia unor înţelesuri creştine elitiste este străină Evangheliei şi Bisericii Primare. Toată istoria creştină dovedeşte că propovăduirea Evangheliei a cultivat adâncimea şi sensibilitatea gândirii, dar niciodată nu a făcut aceasta în sens elitist. Numai adversarii Evangheliei au excelat în sensuri ascunse şi elitiste, pe când Apostolii au insistat cu perseverenţă în adevărul simplu, universal şi general mântuitor.
2. NĂDEJDEA ESTE MAI MARE ŞI MAI PUTERNICĂ DECÂT SIGURANŢA

Cuvântul siguranţă nici nu este întâlnit în Biblie, pe când grecescul (elpis) care înseamnă nădejde este foarte frecvent întâlnit în toată Biblia. Asta o ştie oricine, nu-i nevoie să o devedesc.

Nădejdea Sf Pavel este “o ancoră a sufletului neclintită şi tare, care intră dincolo de catapeteasmă unde Iisus a intrat pentru noi ca Înaintemegător”(Evrei 6, 18 ). Cine s-a prins de această „ancoră neclintită şi tare” înaintează din „slavă în slavă” depăşind orice „siguranţă” de tip omenesc.

Nădejdea creştină transcende, depăşeşte, debordează orice „siguranţă” pentru că ea „este împotriva oricărei nădejdi” (Rom 10, 4). Biblia spune că ancora nădejdii este legată de Dumnezeu, pe când „siguranţa” nu ştiu ce ar putea face mai mult decât nădejdea, atunci când ea este cu adevărat “neclintită şi tare”. Siguranţa ţine de domeniu celor pământeşti, iar nădejdea de planul celor cereşti.

Pe cât desnădejdea este mai cumplită şi mai chinuitoare decât nesiguranţa, tot aşa nădejdea este mai minunată şi mult mai înălţătoare decât siguranţa. Dumnezeul nostru nu este Dumnezeul siguranţei, El ni S-a descoperit ca fiind “Dumnezeul nădejdii” (Rom 15, 13). Şi cine este mai înalt şi infinit decât Acest Dumnezeu. Iar iadul nu este numai nesiguranţă, el este desnădejde, adică mult mai cumplit decât nesiguranţa. Aşadar domeniu nădejde – desnădejde cuprinde culmile raiului şi abisurile iadului, de aceea este infinit mai larg decât domeniu siguranţă- nesiguranţă. 

Literatura liturgică exprimă surprinzător un paradox de o mare forţă, şi anume că Dumnezeul nostru că este „nădejdea celor fără de nădejde”. Când am citit acest adevăr pentru prima dată îmi venea să zbor. Pe mine asta mă copleşeşte, mă cucereşte, mă înalţă şi mă ridică din orice iad. Dar nu ştiu cum ar suna să aud că Dumnezeu este „siguranţa celor fără de siguranţă”? M-ar lăsa rece şi tot căzut, nici nu aş putea crede aşa ceva.

fr. Vasilică

error

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!