„Ne bucurăm de revedere lângă sfântul mormânt de la Sibiu. Am venit şi de data aceasta cu mult drag, cu mult dor de întâlnire frăţească. Ne strângem din nou în jurul Cuvântului lui Dumnezeu şi ne referim nu numai la întâlnirea de aici, de la mormântul Părintelui Iosif, ci am vrea să ne referim la (urmare din pg. 3) întreaga Frăţietate a Oastei Domnului împrăştiată pe toate meleagurile pământului, care, în perioada aceasta de criză, am stat undeva ascunşi. Am stat undeva, respectând cele legiuite de mai-marii noştri care nu au dorit altceva decât binele poporului. Ei s-au referit la sănătatea cea trupească, noi însă ştim că nu avem numai trupuri de ocrotit şi de păzit, avem, în primul rând, sufletele noastre, care sunt mai importante decât trupurile. De aceea, credincioşii cititori ai Sfintei Scripturi au ştiut cum să se strecoare şi prin situaţiile acestea pe care poporul nostru se pare că nu le-a avut niciodată chiar aşa. Au mai fost boli, au mai fost necazuri, poporul nostru a trecut prin cele două războaie mondiale, care au lăsat multă suferinţă şi multe necazuri. Dar nu era atunci atâta aparatură modernă care să ne informeze de tot ce se petrece pe întreg pământul, cum este astăzi. Şi aceste informaţii ne-au făcut să stăm bine, pe de o parte. Dar ne-au şi înfricoşat, pe mai multe părţi. Ne uităm la fraţi şi la surori şi la creştinii noştri cum se îngrijorează acum, zicând în sufletele lor: să nu mai mergem, că ni s-a spus că nu-i voie să mergem la biserică. Ni s-a spus să stăm acasă, pentru că biserica este posibilitatea cea mai puternică de răspândire a acestui virus. Realitatea însă nu este asta, privind lucrurile prin credinţă. Biserica oferă Trupul şi Sângele Mântuitorului din acelaşi Sfânt Potir tuturor flămânzilor şi însetaţilor. Şi niciodată cei care au iubit Biserica şi au iubit Sfântul Potir nu s-au îmbolnăvit de niciun fel de boală. Dimpotrivă, s-au însănătoşit. Cei care au fost bolnavi au alergat la Sfântul Potir şi s-au însănătoşit, s-au făcut bine.
Ne uităm cu milă la cei care nu au încredere în ceea ce face Sfânta noastră Biserică de două mii de ani. Ea cheamă mereu credincioşii, în fiecare generaţie, săL iubească pe Dumnezeu şi să dovedească această iubire prin a nu se teme de tot ceea ce oamenii se tem. Căci temerea vine din pricină că lipseşte Hristos Cel Care a zis: Nu vă temeţi, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor”.
fratele Mircea Ciobanu (Comăneşti, BC)
cuvânt rostit la Adunarea Oastei Domnului la Sãrbãtoarea Cincizecimii – Sibiu, 7 iunie 2020
