5. Ştim cu toţii ce ne aşteaptă până la moarte, dacă alegem calea lui Hristos, –
dar ştim şi ce ne aşteaptă după moarte, dacă L am urmat pe El (In 16, 20).
Ştim şi vedem cum trăiesc cei care nu L urmează pe Domnul, dar ştim şi vedem şi cum mor aceştia.
Ca să alegem apoi soarta pe care ne o dorim.
6. Ştim cum judecă oamenii, dar ştim şi cum vor fi judecaţi.
Ştim cum petrec cei răi aici, dar ştim şi cum vor petrece în veşnicie.
Ştim aceste lucruri desluşit şi le ştim mai dinainte cu toţii, – fiindcă ele ne sunt spuse neîncetat şi noi am luat cu toţii cunoştinţă de ele, fie cu ochii, fie cu urechile noastre.
Şi luăm cunoştinţă neîncetat despre toate.
Astfel că de felul cum ne vor găsi cele viitoare suntem răspunzători numai noi singuri.
Nici Domnul şi nici fraţii.
7. Dragă suflete de frate ori soră…
Şi pe tine te înştiinţează acum Domnul Iisus, prin aceste cuvinte, de marile întâmplări zguduitoare prin care va trebui să treci şi tu, şi lumea întreagă.
Ia cunoştinţă de ele şi vino mai lângă Hristos, vino până lângă El, până la picioarele Lui.
Alipeşte te şi ia L ca însoţitor şi Mântuitor pentru sufletul tău.
Viitorul este atât de necunoscut! Şi neprevăzutul este atât de grabnic!
Nimic nu te poate linişti şi asigura, decât Hristos.
8. Oamenii sunt nu numai atât de schimbători, ci şi atât de neputincioşi!
Nu te bizui nici pe evenimente, nici pe timp.
Acestea i au nimicit şi i au pierdut pe atât de mulţi dintre cei ce s au bizuit pe ele.
Vino la Iisus acum. Bizuieşte te numai pe El.
9. Nefericirea cea mai mare nu i când omul nu ştie. Ci când ştie rău.
Nenorocirea cea mai mare nu i când, pe mare, o¬mul nu are nici o busolă – ci atunci când are una rea, care îi arată sudul în loc de nord.
Şi îl duce încolo, în loc să l aducă încoace.
Mărturisirea strălucită / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007
