SCRISOAREA VI
Ciprian urează sănătate statornică lui Sergius şi Rogatianus şi celorlalţi mărturisitori În Domnul
1.1. Vă urez sănătate, fraţi preaiubiţi, dorind eu însumi să mă bucur de vederea voastră, dacă depărtarea nu m-ar împiedica să ajung la voi. Căci ce lucru mai dorit de mine şi mai plăcut mi s-ar putea întâmpla decât să fiu alături de voi, ca să mă îmbrăţişaţi cu acele mâini curate şi nepătate şi care păzesc credinţa Domnului şi s-au lepădat de slujirea diavolului? Ce ar fi mai îmbucurător şi mai înălţător decât să sărut acum gurile voastre care, cu glas de izbândă, au mărturisit pe Domnul şi să fiu privit faţă în faţă de ochii voştri care, dispreţuind lumea aceasta, au rămas vrednici a-L vedea pe Dumnezeu?
2. Dar, fiindcă nu mi se dă putinţa de a lua parte la o astfel de bucurie, trimit din parte-mi pentru urechile şi ochii voştri, ca să mă înlocuiască, această scrisoare, prin care vă fericesc şi vă îndemn deopotrivă să continuaţi a fi tari şi statornici în mărturisirea slavei cereşti şi, păşind pe calea slujirii Domnului, să înaintaţi cu bărbăţie duhovnicească întru primirea cununii, ca unii care-L aveţi apărător şi călăuzitor pe Domnul, Care a spus:
Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.1
O, fericită temniţă, pe care a luminat-o prezenţa voastră! O, fericită temniţă, care-i trimiţi la cer pe oamenii lui Dumnezeu!
1 Matei XXVIII, 20.
O, întuneric mai luminos decât soarele însuşi şi mai limpede decât lumina lumii acesteia, unde de curând au fost aşezate templele lui Dumnezeu şi, prin sfintele mărturisiri, s-au sfinţit trupurile voastre!
2.1. Şi nimic altceva să nu cugetaţi acum în inimile şi sufletele voastre decât sfintele învăţături şi poruncile cereşti, prin care Sfântul Duh ne-a însufleţit întotdeauna întru îndurarea suferinţei. Nimeni să nu se gândească la moarte, ci la nemurire, nici la pedeapsa trecătoare, ci la slava veşnică, de vreme ce scris este:
Scumpă este înaintea lui Dumnezeu moartea drepţilor Lui.1
Şi iarăşi:
Jertfa lui Dumnezeu: duhul zdrobit; inima zdrobită şi smerită Dumnezeu nu o dispreţuieşte.1
Şi din nou, unde vorbeşte Sfânta Scriptură despre chinurile care consacră pe martiri şi-i sfinţesc prin însăşi încercarea pătimirii lor:
Chiar dacă, în faţa oamenilor, ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire. Şifiind pedepsiţi în puţine, în multe vor fi bine primiţi, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a încercat şi ca pe o jertfă de ardere întreagă, i-a primit. Şi în veac va fi cinstirea lor. Judecavor neamurile şi stăpâni vor fi peste popoare şi Domnul lor va împăraţi în veci2.
Aşadar, când cugetaţi că voi veţi judeca şi veţi domni împreună cu Domnul Hristos, trebuie să tresăltaţi şi, de bucuria celor viitoare, să călcaţi în picioare nevoinţele de acum, ştiind că de la începutul lumii astfel a fost hotărât, ca dreptatea să sufere aici în zbaterea veacului1 acestuia, când, îndată după întâiul început, este ucis Abel cel drept, şi mai pe urmă au fost trimişi toţi cei drepţi, şi profeţii, şi apostolii. Şi tuturor acestora, chiar Domnul, în persoană, le-a dat exemplu, arătând că la împărăţia Lui nu pot ajunge decât aceia, care au mers pe calea Lui, căci spune:
1 Psalmi CXV, 6.
2 Psalmi L, 18.
3 Jertfa de ardere întreagă, hostia holocausta (după grecul ¿¿Kaucrroc;, okoţ„întreg” şi Kaiw, Kaucrr6 „a arde, ars”).
4 înţelepciunea lui Solomon III, 4, 5,6 şi 8.
Cel care îşi iubeşte sufletul în veacul acesta, îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în veacul acesta îl va păstra în viaţa veşnică.2
Şi iarăşi:
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide. Temeţi-vă mai curând de cel care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.3
Chiar Pavel ne îmbărbătează, spunând că noi, cei care dorim să ajungem la făgăduinţele Domnului, trebuie să-L urmăm în toate pe Domnul:
Suntem fiii lui Dumnezeu: iar dacă suntem fii, suntem şi moştenitori, dar împreună moştenitori cu Hristos, dacă de bună seamă pătimim împreună cu El, ca să şifim preamăriţi împreună cu EL4
A adăugat chiar deosebirea timpului prezent de al slavei viitoare, spunând:
Pătimirile vremii acesteia nu sunt vrednice de mărirea viitoare, care se va arăta în noi.5
Gândind la slava acestei măriri, se cade să îndurăm toate nevoinţele şi prigonirile, fiindcă, deşi sunt multe împresurările celor drepţi, totuşi din toate sunt scăpaţi cei ce-şi pun nădejdea în Dumnezeu.
1 Veacul acesta, saeculum hoc.
2 Ioan XII, 25. Cuvântul tradus, conform tradiţiei, cu sufletul este ani¬ma „suflul vital”, pur şi simplu „viaţa”, având corespondent în greacă pe Pentru partea spirituală „duhul”, găsim spiritus, care corespunde grecescului 7rveuza.
3 Matei X, 28.
4 Romani VIII, 16 şi 17.
5 Romani VIII, 18.
3.1. Fericite sunt şi femeile care stau împreună cu voi în aceeaşi slavă a mărturisirii, care ţin credinţa în Domnul şi, mai tari decât firea lor femeiască, nu numai că ele însele sunt foarte aproape de cunună, dar au dat chiar şi celorlalte femei pildă despre statornicia lor. Şi, ca să nu lipsească ceva de la slava cetei voastre, ca orice sex şi vârstă să fie în cinstire împreună cu voi, sfânta preoţie vi i-a adus alături în slăvită mărturisire chiar şi pe copii, căci ni se arată ceva asemănător cu ceea ce au făcut odini¬oară vestiţii copii: Anania, Azaria, Misael, căci, după ce au fost închişi în cuptor, focul s-a stins şi flăcările au dat răcoare, pentru că Domnul a fost alături de ei şi a dovedit faptul că nimic nu poate face văpaia gheenei împotriva mărturisitorilor şi martirilor Lui, ba chiar că cei care credeau în Dumnezeu izbândeau în toate teferi şi nevătămaţi.
Şi vă rog, în numele credinţei voastre, să cercetaţi mai cu luare-aminte, cât de mare a fost credinţa în rândul acelor copii, încât L-a putut câştiga în aşa măsură pe Dumnezeu. Căci ei, pregătiţi pentru toate, aşa cum toţi trebuie să fim, îi spun regelui:
Rege Nabucodonosor, nu e nevoie ca noi să-ţi răspundem la această întrebare. Căci este Dumnezeu, pe Care-L slujim noi, Care ne poate scoate din cuptorul cufoc arzător şi ne va scăpa din mâinile tale, rege. Şi chiar dacă nu, să-ţi fie cunoscut că nu slujim dumnezeilor tăi şi nu ne închinăm chipului de aur pe care l-ai ridicat.1
Deşi ei credeau şi ştiau că, pentru credinţa lor, pot fi scăpaţi chiar şi de chinurile de acum, n-au vrut totuşi să se fălească cu acest lucru şi să şi-l atribuie, căci au spus: Şi chiar dacă nu…, ca să nu fie mai mică bărbăţia mărturisirii, lipsită fiind de dovada pătimirii. Au adăugat că Dumnezeu le poate face pe toate, dar că totuşi nu-şi puneau nădejdea în aceasta, încât să dorească a fi scăpaţi acum, ci se gândeau la acea slavă a libertăţii şi păcii veşnice.
1 Daniel III, 16-18. Este răspunsul la întrebarea regelui trufaş, anume ce zeu îi poate salva din mâinile lui.
4. Păstrând şi noi această credinţă şi cugetând zi şi noapte, aplecaţi din toată inima către Dumnezeu, să ne gândim, în dispreţul celor prezente, doar la cele viitoare, la fructul împărăţiei Veşnice, la îmbrăţişarea şi sărutarea Domnului, la vederea lui Dumnezeu: să urmaţi în toate pe preotul Rogatianus, bătrânul plin de slavă, care vă deschide calea întru slava vremii noastre prin tăria credinţei şi sfânta preoţie, care, împreună cu veşnic liniştitul şi cumpătatul frate al nostru Felicissimus, înfruntând atacul mulţimii ajunse violente, v-a pregătit primul adăpost în temniţă şi, chiar şi acum, v-o ia înainte ca un adevărat călăuzitor al vostru. înălţăm Domnului rugăciuni stăruitoare, să desăvârşească lucrarea în privinţa voastră, precum în cazul începuturilor ce ajung la un bun sfârşit, anume pe cei pe care i-a făcut a mărturisi să-i facă şi a fi încununaţi.
Vă doresc, preaiubiţi şi preafericiţi fraţi, să fiţi mereu bine să¬nătoşi în Domnul şi să ajungeţi la slava cununii cereşti.
SFÂNTUL CIPRIAN EPISCOPUL CARTAGINEI
Scrisori / Editura Sophia
