9. Norodul este tot felul de oameni.
Norodul este mulțimea care ne înconjoară,
este neamul şi poporul nostru între care ne-am născut şi-am crescut,
între care trăim, umblăm şi muncim;
norodul este valul de oameni cu care călătorim la acelaşi pas,
cu care trecem în acelaşi timp
şi avem aceeaşi soartă peste fața acestui pământ, mergând împreună spre veşnicie.
Acesta este pentru noi norodul: poporul nostru. De aceea trebuie să-l iubim. Să ne rugăm pentru el. Şi să facem tot ce putem pentru mântuirea lui.
10. Toate cuvintele rostite de Mântuitorul lisus erau la auzul întregului popor. Şi pentru credința tuturor celor ce-L ascultau şi care priveau la El uimiți și nerăbdători.
Domnul a iubit cu toată puterea Sa norodul lui Israel la care fusese trimis.
Să ne iubim şi noi la fel ca El poporul nostru, ducându-i cu evlavia şi dragostea faptei Cuvântul Sfânt.
11. Domnul Iisus fie că vorbea în fața poporului cu Tatăl-Dumnezeu,
fie că vorbea în fața Tatălui-Dumnezeu cu ei,
n-a avut alt gând şi nici altă dorinţă decât să-i facă pe toţi să creadă că El este Trimisul şi Mesia, Mântuitorul şi Hristosul lui Dumnezeu, Cel Aşteptat de veacuri ca să vină aducând mântuirea noastră.
12. Norodul acesta în mijlocul căruia ne-am născut este şi pentru noi poporul la care ne-a trimis Dumnezeu cu o solie sfântă spre mântuire.
Poporul acesta, a cărui limbă i-o vorbim
şi în hotarele căruia trăim,
şi credinţa căruia am moştenit-o,
– acesta este poporul nostru din care ne avem mama, soția, sora, fratele, prietenul…
Și căruia îi datorăm tot ce putem face pentru fericirea şi mântuirea lui.
13. Poporul acesta este poporul nostru!
El este, trupeşte, trunchiul din care am odrǎslit! Şi pe care trebuie să avem toate roadele noastre frumoase.
14. …Pământul poporului nostru este lutul pe care îl frământăm cu sudoare, spre a ne scoate din el pâinea cu care ne hrănim
şi casa în care ne adăpostim;
de aicea ne avem bucuriile rodurilor din care ne îndulcim
şi florile pe care le dăm sau le primim iubirii, prieteniei şi recunoştinţei, care ne fac să fim fericiți.
Şi el este lutul în care ni se va coborî trupul spre odihnă – şi spre înviere!…
Totul-totul ne avem în mijlocul acestui popor şi împreună cu el!
Să nu ni se rupă niciodată inima şi dragostea de către mântuirea lui.
15. Nu numai că nu trebuie să ne putem rupe niciodată de poporul nostru, dar nu trebuie nici să putem avea şi nici dori o altă soartă decât cea a lui.
Să nu ne vrem fericiți fără el, – ci numai cu toți ai noştri împreună.
Numai atunci vom fi şi noi cu adevărat fericiți, când vor fi fericiți toți fiii poporului nostru.
16. Dacă peste poporul nostru vine o nenorocire, ea ne va lovi întâi pe noi;
dar dacă peste el vine o binecuvântare, de ea ne vom împărtăşi la fel.
Să facem totul ca Dumnezeu să-l ferească de nenorociri. Şi să-l învrednicească numai de binecuvântări.
17. Să ne rugăm neîncetat şi să facem din toată inima voia lui Dumnezeu,
căci dacă poporul nostru are pace
sau dacă are conducători buni,
sau pază bună,
sau îndrumători sănătoși,
sau credință dreaptă,
– atunci de toate acestea şi noi ne bucurăm în cea mai mare măsură!
18. Dacă peste poporul nostru ar veni vremuri grele, toate acestea ne-ar lovi pe noi întâi, –
pe noi, cei credincioși, ne-ar lovi şi ne-ar împrăştia nenorocirea, în primul rând.
Pentru că noi n-avem voie să ne salvăm întâi pe noi, ci pe alţii.
De aceea trebuie să ne rugăm neîncetat.
19. Suntem datori să ne iubim poporul nostru şi să facem totul pentru fericirea norodului acestuia în mijlocul căruia ne-a născut Dumnezeu.
Să ne rugăm pentru el şi pentru conducătorii săi pe care Dumnezeu i-a rânduit sau i-a îngăduit spre împlinirea planurilor Lui (Rom 13, 1-7; I Tim 2, 1-4).
20. Să ne purtăm totdeauna în aşa fel, ca tot poporul nostru să ajungă să creadă puternic în Hristos,
– nu numai prin cuvintele pe care le rostim noi în auzul oamenilor, ci mai ales prin faptele şi prin trăirea noastră în văzul lor,
în toată curăţia şi evlavia,
cinstea şi hărnicia,
înfrânarea şi binefacerea.
O, Dumnezeul nostru, Tatăl tuturor popoarelor lumii, dăruieşte-le tuturor mântuirea Ta minunată şi strălucită.
Amin.
Fratele Traian Dorz – Crucea Mântuitoare pag. 24-27
Crucea mântuitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007
