Ce bine este când omul vede că nu este altă fericire decât să-L caute şi să-L asculte pe Dumnezeu! Ce bine este când omul află că toată fericirea păcatului este o amară şi nebunească amăgire!
Iată unde a ajuns Solomon luându-se după lume!
O, suflet al meu, cutremură-te şi învaţă.
Nu te bizui nici tu pe inima ta. Nici pe puterea ta. Nici pe înţelepciunea ta, niciodată.
Ci chiar şi atunci când ţi se pare că te poţi încrede în ele – o, mai ales atunci! – aleargă la Hristos, pune-ţi inima ta în lanţurile crucii Lui.
Pune-ţi voinţa ta în stăpânirea voii Lui.
Şi pune-ţi înţelepciunea ta în frâul ascultării de înţelepciunea Lui.
Nu zice inimii tale: Haide aici! Ci porunceşte-i: Stai acolo!
Nu zice: Doamne, du-mă în ispită ca să-Ţi arăt că o voi birui.
Ci roagă-te: Şi nu mă duce pe mine în ispită… Căci ispita este mai tare ca mine şi mă va birui ea.
O, Marele şi Puternicul meu Mântuitor, Iisuse Doamne,
Îţi mulţumesc pentru Cuvântul Tău prin care m-ai învăţat.
Îţi mulţumesc pentru Sângele Crucii Tale prin care m-ai spălat.
Îţi mulţumesc pentru Puterea Ta cu care m-ai păzit.
Îţi mulţumesc pentru Duhul Tău cu Care mă călăuzeşti şi mă îndemni mereu să rămân supus şi ascultător, alipit de Tine.
Te rog, Doamne Iisuse, ţine-mi mereu inima mea în ascultarea curăţiei Tale.
Stăpâneşte-o cu puterea neprihănirii, îndrum-o cu lumina înfrânării. Şi sfinţeşte-o cu dragostea stăpânirii Tale.
Nu-mi lăsa niciodată inima din lanţurile Tale, ca nu cumva să apuce din nou în focul păcatului din care mi-ai scos-o.
Ci ţine-o mereu în focul iubirii Tale.
Amin.
1 Comment