„Sfinţii Evanghelişti relatează învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, înălţarea la cer şi porunca de a sta acolo până când se vor îmbrăca cu putere de Sus. Îmbrăcarea cu putere de Sus este ceea ce astăzi noi prăznuim deja: Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt.
Vremurile pe care le trăim sunt, într-un fel, asemănătoare cu acele de-atunci. Credinţa s-a răcit în multe locuri. Şi, dacă privim harta lumii, vedem cum credinţa s-a dorit să fie înlocuită cu drepturile omului şi se luptă să se înlocuiască cu nişte drepturi individuale. Fiecare doreşte să-şi realizeze ceva pentru el, indiferent dacă este moral, dacă este bun, dacă este drept, dacă nu contrazice legea divină. Şi ceea ce se întâmplă şi în zilele noastre şi în ţara noastră sunt aceleaşi căutări şi aceleaşi răspunsuri pe care oamenii le caută, dar nu le caută în credinţă, ci le caută în afara ei.
Suntem şi azi adunaţi în număr mare, dar să privim fiecare cum suntem adunaţi. Cum participăm la viaţa Bisericii, la viaţa Oastei. Venim să ne rugăm că simţim nevoie? Dorim să plecăm de-acasă, că e timpul frumos, asemănând inclusiv adunările Oastei cu un weekend? Nu mai avem răbdare să participăm la comunitatea Bisericii şi să fim în ea. Şi, astăzi, oferta religioasă este deosebit de variată. Vin oameni în pragul bisericii să spună: Veniţi la noi! Vă garantăm mântuirea! Şi oamenii se duc, pentru că nu-şi cunosc legea, nu-şi cunosc credinţa şi nu o trăiesc. Când s-au îmbrăcat cu putere de Sus, Apostolii au mărturisit credinţa până la marginile lumii. Şi numai Sf. Ioan Evanghelistul a trăit până la adânci bătrâneţi, ceilalţi au suferit moarte martirică, într-o cetate sau alta.
Ne mai punem întrebarea astăzi: De ce s-a înfiinţat şi de ce mai este nevoie astăzi de Oastea Domnului? Atunci a fost nevoie de ea să se revină la valorile tradiţionale ale trăirii creştine dintru începuturi. Moţiunea din 1937 scria despre trăirea autentică în duhul credinţei ortodoxe. Ar trebui să ne preocupe pe fiecare dintre noi cum trăim şi ce se întâmplă între noi.“
Părintele Iulian Cozma – Timişoara
spicuiri din cuvântul rostit în Catedrala Mitropolitană din Sibiu, cu ocazia Adunării de Rusalii a Oastei Domnului – 6 iulie 1998
