Nu mi-am putut nãlța privirea
mereu spre Adevãr s-o țin
dar gândul i-a pãtruns iubirea
și nu i-am fost nicicând strãin.
N-am înțeles deplin în mine,
ades, porunca ce mi-ai spus
dar cât am înțeles, știi bine
cã-ntregul suflet mi l-am pus.
Și n-am avut din bogãție
prea mult sã-Ți dau îmbelșugat,
– dar ce-am avut, Iisuse, Ție
din toatã inima Ți-am dat!
Traian Dorz, din ”Cântarea anilor”
