Oastea Domnului

„Nu te teme!” (Luca 5, 1-11)

Cum să nu te temi dinaintea minunii lui Dumnezeu? Duminica aceasta ne spune cum face Domnul din pescari vânători de oameni. Cere lui Simon să-I ofere un amvon și Simon, obositul și dezamăgitul de încă o noapte ratată de pescuit – și, să ne înțelegem, pentru ei era pâinea în joc –, Îl scoate în larg. Domnul propovăduiește. Iar când termină de vorbit (v. 4) scoate pe Simon la adânc și-l uimește, umplându-i, până aproape de scufundare, barca pescărească. Atât de umplută, încât împarte cu ceilalți obosiți. Cutremurat de minunea unei atari bogății, pescarul, numit de-acum Simon Petru, cere Domnului să Se depărteze, numindu-se pe sine păcătos. E un fel de botez aici, în apele pline cu pești ale bărcii, care-l transformă pe tremurătorul pescar obosit în neobositul ucenic al Domnului. Hristos răspunde simplu: Nu te teme! De acum vei fi pescar de oameni! (v. 10). Simplu. Or, tocmai simplitatea îl dezarmase pe cel simplu. Descoperise ceva mai adevărat decât sufletul său. Pe Dumnezeul dispus să moară pentru mântuirea sufletului său.

Cât de des uităm Evanghelia aceasta! Când episcopul de Cracovia, Karol Wojtila, Papa Ioan Paul al II-lea de mai tâziu, vorbea muncitorilor polonezi la ridicarea Crucii pe dealul de la Nowa Huta – unde astăzi este o minunată catedrală – despre libertate și credință, securistul ce-l urmărea spunea mereu: „Omul acesta ne sfidează. Dacă-și vor pierde frica, oamenii ne vor învinge!” A opune oricărei ideologii forța eliberatoare a Evangheliei Mântuitorului înseamnă să înțelegi ce Dumnezeu este Hristos! Toți care vor să parvină lumii acesteia, care se îneacă în straturile de grăsime ale jertfelor idolatre către sine și acoliții lor, toți ne cer frica drept impozit libertății. Domnul ne umple, boierește, bărcile cu libertate! Ne învață că a spune sunt liber înseamnă sunt responsabil!

Nu te teme! e răspunsul Domnului la îndoieli și înfrângeri, la dureri ori la indiferența celor din jur. Când termină de vorbit, Domnul hrănește. Fie pe Muntele fericirilor – când cu pâinile –, fie pe malul lacului, umplând cu hrană privegherile. Fie în latura Golgotei, cu propriul Trup și Sânge. El este Hrana noastră!

Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016

Lasă un răspuns