Isaia 54, 4
De ruşine rămâne totdeauna numai acela care se încrede într-un mincinos. Care se ia după un nebun. Care ascultă de un înşelător. Care umblă după deşertăciuni. Care nu primeşte sfatul cel bun la timp. Care îşi pierde viaţa fără folos – unica şi veşnica lui viaţă, fără folos…
De ruşine vor rămâne numai aceia care s-au încrezut în Satana cel mincinos, care i-a minţit că, dacă vor păcătui, vor fi fericiţi.
Şi aceia care s-au luat după duhul nebun şi lumesc.
Şi aceia care umblă şi luptă plini de lăcomia banului, a slavei lumeşti şi a deşertăciunilor care pier atât de curând, lăsându-l, pe omul care le caută, gol şi zdrobit în moarte pe veşnicie, numai cu povara zdrobitoare a păcatelor pe care le‑a făcut umblând după ele.
Şi acela care se trezeşte prea târziu că n-a ascultat sfatul cel bun, învăţătura cea bună, calea cea înţeleaptă a înfrânării şi a credinţei atunci când a fost atât de stăruitor chemat spre ele.
De aceea, dragă suflete, ca să nu te afli odată rămas de ruşine, ai minte şi ascultă chiar acum Cuvântul Domnului şi îndemnul celor care îţi doresc binele!
Vino chiar acum şi te hotărăşte pentru Domnul, rupând-o cu păcatul cel mincinos în care nu-i nici fericire, nici pace. Lasă-i pe cei nebuni cu petrecerile lor destrăbălate.
Renunţă la deşertăciunile vieţii lacome şi hrăpăreţe. Şi fă-te acum părtaş la comoara cea veşnică pe care nu ţi-o mai poate răpi nimic (Matei 6, 19-21).
Iar voi, cei care v-aţi pus nădejdea în Hristos, care v-aţi rupt inima dinspre tot ce este lume, întinat, nebunesc şi satanic, fiţi fericiţi! Şi plină de bucuroasă pace să vă fie toată inima voastră, fiindcă tot ceea ce credeţi şi aşteptaţi de la Dumnezeu se va împlini nespus mai strălucit de cum credeţi acum sau gândiţi voi (Efes. 3, 20-21).
Mărturisiţi cu putere şi cu îndrăzneală Cuvântul lui Hristos şi nu vă temeţi niciodată, El nu vă va lăsa de ruşine. Umblaţi cu Adevărul – şi nu vă temeţi: El nu vă va lăsa ruşinaţi.
Trăiţi cinstit, cuviincios, drept şi înţelept cu Hristos – şi nu vă temeţi, nu veţi rămâne de ruşine nici la judecata oamenilor, nici la cea a lui Dumnezeu. Veţi vedea!
Slavă veşnică Ţie, Dumnezeule al Puterii, al Adevărului şi al Dreptăţii, pentru grija pe care o ai totdeauna ca ai Tăi să nu rămână de ruşine niciodată!
Slavă Ţie, Care cu dreptate îi laşi de ruşine pe cei ce se ruşinează de Tine, în loc să se ruşineze de ei! Şi întăreşte, Doamne, în inimile noastre tot mai mult bunele hotărâri. Amin.
Hristos – Pâinea noastră zilnică / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2001
1 Comment