Faptul că „astăzi ar fi împlinit 100 de ani” dă acestei zile o încărcătură aparte. Viața fratelui Valer Irinca – 26 ian. 1926 – 18 aug. 2025 – vorbește mai departe prin cei pe care i-a întărit, i-a luminat și i-a chemat mai aproape de Domnul.
Vorbirea fratelui Valer Irinca (Cărpiniş – Simeria) la nunta de la Avram Iancu – mai 1980
În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Scumpii şi preaiubiţii noştri fraţi, prin harul lui Dumnezeu şi prin îngăduinţa Lui cea veşnică şi nemăsurat de mare prin care am fost chemaţi şi noi, fiecare la timpul şi la locul unde am fost rânduiţi să fim puşi, suntem acum aici. Pentru ca astfel, împreună cu frăţiile voastre, în aceste momente, să putem aduce prinosul recunoştinţei sufletului nostru pentru tot harul deosebit şi felurit prin care El a căutat şi caută să ne facă părtaşi chemării Sale cereşti.
Harul Său să pătrundă în fiinţa şi în viaţa noastră, pentru ca să ne poată face să putem înţelege şi noi, aşa cum spunea Sfântul Apostol Pavel: „Să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, adâncimea şi înălţimea lucrării tainelor lui Dumnezeu”.
Cuvântul lui Dumnezeu este Lumina, Adevărul, Puterea şi Viaţa, Apa şi Pâinea… El S-a coborât şi S-a întrupat, pentru ca să ne poată face şi pe noi să înţelegem, coborându-Se la viaţa noastră reală pe care noi trebuie să o trăim aşa cum este dată, aşa cum o avem, petrecută în mijlocul luptelor, frământărilor, necazurilor… Aşa cum o avem fiecare – că de multe ori ai vrea să scapi, vrei şi nu te poţi dispensa de tot ceea ce-ţi este dat, de tot ceea ce viaţa îţi aduce sau îţi îngăduie într-un fel sau altul, în timpul vieţii noastre aici, unde adesea noi căutăm luptându-ne, zbuciumându-ne să ne rezolvăm problemele vieţii într-un fel sau altul. Tocmai aici Domnul vrea să pună degetul pe rana care adesea sângerează, a vieţii şi a sufletului nostru.
În Cuvântul lui Dumnezeu este ascunsă Puterea, Lumina şi Focul spre care noi tindem, care am vrea să ne învăluie, să ne descopere şi să ne pătrundă fiinţa şi viaţa noastră. Căci în măsura în care noi îl primim, îl aşteptăm, ne deschidem inima, în aceeaşi măsură el pătrunde şi face lumină, şi descoperă tainele – şi suntem binecuvântaţi, suntem învioraţi… De aceea, cu fiecare cuvânt spus, scris, arătat, mărturisit, El caută să ne pătrundă şi să ne facă să putem înţelege ceea ce este potrivit cu voia şi hotărârea Lui.
În Evanghelia după Luca, la capitolul 10, începând cu versetul 17, este scris: „Cei şaptezeci s-au întors plini de bucurie şi au zis: «Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în Numele Tău». Iisus le-a zis: «Am văzut pe satana căzând din cer. Iată că v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului şi nimic nu vă va putea vătăma. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că Numele voastre sunt scrise în Ceruri».
În ceasul acela, Iisus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: «Tată Doamne al Cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale. Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, şi nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere». Apoi S-a întors spre ucenici şi le-a spus deoparte: «Ferice de ochii care văd lucrurile pe care le vedeţi voi, căci vă spun că mulţi prooroci şi împăraţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi şi nu au văzut, să audă ce auziţi voi şi nu au auzit»” (Lc 10, 17-24).
„În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum. Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această lucrare o va isprăvi până în ziua lui Iisus Hristos. Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi în orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în Ziua Venirii lui Iisus.
Dumnezeul păcii, Care, prin Sângele Legământului celui Veşnic, a sculat din morţi pe Domnul nostru Iisus, Marele Păstor al oilor, să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce este plăcut, prin Iisus Hristos. A Lui să fie slava în veci. Amin.”
„Ei vor vedea Faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor… Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor. Şi îngerul mi-a zis: «Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul Dumnezeul duhurilor şi al proorocilor a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Şi iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele proorociei din cartea aceasta!» Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le‑am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: «Fereşte-te să faci una ca aceasta. Eu sunt un împreună slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.»
Apoi mi-a zis: «Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei în cartea aceasta. Căci vremea este aproape. Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe! Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul. Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate! Afară sunt câinii, vrăjitorii şi curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună! Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.
Şi Duhul şi mireasa zic: «Vino!». Şi cine aude să zică: «Vino!». Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia Apa Vieţii fără plată! (…) Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: «Da, Eu vin curând». Amin! Vino, Doamne Iisuse!”
Fraţilor, acestea sunt cuvintele care au rămas de peste veacuri. În ce măsură ele au fost primite, crezute, trăite?
Pentru aceea, în fiecare generaţie, celor care L-au iubit, L-au aflat, L‑au ascultat, L-au slujit şi L-au urmat, El le-a descoperit Lumina, prin Duhul Lui, Care încredinţează pe oricare vine la El de Adevărul pe care trebuie să-L primească, să-L creadă şi să-L urmeze… Care este Lumină şi descoperă în inima şi în sufletul fiecăruia adevărul, adică ceea ce este cu adevărat în om.
Noi stăm în faţa Adevărului. Adevărul nu are nevoie nici de propte, nici de păreri, nici de apărători, pentru că el se apără singur.
Adevărul s-a apărat singur totdeauna, chiar şi atunci când părea că s-a sfârşit cu El, când stătea în faţa judecătorilor şi, lovindu-L peste Faţă, I-au spus: „Care este Adevărul? Ce este Adevărul?”.
Şi El tăcea şi nu răspundea nimic. Atunci Adevărul era dispreţuit şi părăsit de toţi, chiar şi de ai Lui. El se apăra. Adevărul se apăra prin El Însuşi. Dar, fraţilor, Adevărul nici nu cruţă. Atunci când Natan a trebuit să spună pe faţă şi când a trebuit să-l arate cu degetul pe David pentru păcatul lui, Adevărul n-a cruţat. Atunci când a trebuit să-i spună Irodiadei pe faţă, Adevărul n-a cruţat, pentru că ea făcea ceea ce nu trebuia… El n-a cruţat.
Vedeţi, noi de multe ori, în cuibul nostru cald şi plăcut, şi frumos, ne complacem să stăm şi să nu fim incomodaţi şi însărcinaţi cu nimic.
Când Adevărul ne descoperă, mustrându-ne starea noastră, pentru ca să ne facă să-i înţelegem rostul şi menirea, noi ar trebui să spunem: „Mulţumesc”, cum spune Sfântul Apostol Pavel, scriind: „Fraţilor, mulţumesc pentru toată partea pe care o luaţi în Evanghelie de atunci de când aţi auzit Cuvântul!”.
Partea pe care voi trebuie să v-o faceţi este care v-aţi făcut-o. Şi El să vă dăruiască putere. „Şi mă rog ca dragostea voastră să meargă crescând în cunoştinţă şi în pricepere, pentru ca să fiţi păziţi până în ziua venirii Lui.”
Fraţilor, şi Duhul, şi Mireasa zic: „Vino!”.
O, dacă Duhul Cel care caută să ne descopere Voia, Cel care ne încredinţează de Adevăr, Cel care vrea să ne facă părtaşi cu El nu ne spune nimic?
Dacă nu ne spune nimic, înseamnă că e şi un semn de întrebare. Dacă noi nu simţim impulsurile Duhului, puterea Duhului şi lacrimile Duhului. Pentru că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu!
La început, despre cei care au fost trimişi să vestească Cuvântul lui Dumnezeu, spune în Faptele Apostolilor aşa: „Ei vorbeau nu de la ei, ci ceea ce le dădea Duhul să vorbească”, adică să facă de cunoscut Taina, să-L facă de cunoscut pe Iisus. Pentru că numai în Numele Lui este descoperită mântuirea sufletelor şi a vieţii noastre.
Orice ţi se pare, orice alt mijloc, nu ne poate face ca să putem înţelege şi să putem pătrunde aceste lucruri atât de minunate. Numai când Domnul ni le face cunoscut…
În Evanghelia după Luca, altundeva, se spune că cei şaptezeci s-au întors bucuroşi pentru că şi dracii le erau supuşi. Dar Domnul le spune: „Bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri!”. Fraţii mei, bucuraţi-vă nu pentru că dracii vă sunt supuşi, ci pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri.
În Cartea Apocalipsa, în capitolul 20, ultimul verset spune aşa: „Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc”.
„Bucuraţi-vă pentru că numele vostru e scris în ceruri!”
Frate şi soră! Aici este toată taina vieţii şi mântuirii sufletelor noastre. Pentru că noi aici putem crede într-un fel sau altul. Putem umbla într-un fel sau altul. Ne putem permite într-un fel sau în altul. Dar când numele nostru este scris în ceruri, aceasta este pecetea pe care Duhul lui Dumnezeu a pus-o peste inima, sufletul şi viaţa noastră.
Pentru că aşa am auzit aici: „El va şterge orice lacrimi din ochii noştri. Ei vor vedea Faţa Lui şi numele Lui va fi scris pe frunţile lor”.
Dacă Numele lui Iisus este scris pe frunţile şi pe viaţa noastră, atunci tăria şi puterea Lui ne vor însoţi pretutindeni şi peste tot. Dragostea Lui este aceea care ne va însoţi, care ne va acoperi, care ne va curăţa, care ne va sfinţi şi ne va pregăti.
Doi prieteni s-au întâlnit după 20 de ani. Şi unul dintre ei, când l-a văzut prima dată pe celălalt, i-a spus:
– Bună ziua, domnule doctor!
Celălalt îl întrebă mirat:
– Dar de ce-mi spui „domnule doctor”? … Eu nu sunt doctor…
– Bine, dar atunci când ne-am despărţit noi pentru ultima dată, spuneai că tu te-ai pregătit şi vrei să te faci doctor; că pe orice cale vrei să ajungi doctor. Şi eu am crezut că tu eşti doctor.
– Bine, eu am crezut, am făcut tot ce am putut, dar nu am ajuns…
Fraţilor, noi adesea era să peticim viaţa noastră. Vrem ca noi să facem şi să dregem noi. Să aranjăm lucrurile în aşa fel, încât să ne placă, să ne convină nouă… Dar dacă nu vine naşterea de sus, dacă nu vine puterea lui Dumnezeu, în zadar.
Dacă nu ne încredinţează Duhul lui Dumnezeu, dacă El nu spune „Vino!”, dacă El nu te cheamă, dacă El nu te trimite, dacă El nu te sfinţeşte, noi putem face într-un fel sau în altul, dar asta ţine puţin trece repede şi se sfârşeşte. De aceea, ce Dumnezeu a făcut, aceea rămâne.
Săptămâna trecută am fost la soţie la spital şi acolo m-am întâlnit cu o soră cu care nu ne-am văzut de 24 de ani. Când ne-am întâlnit după aceşti 24 de ani, ne-am dat mâna şi am zis: „Slăvit să fie Domnul!” Şi am ştiut de unde nu ne-am mai văzut… Când ne-am întâlnit, mi s-au umplut ochii de lacrimi…
Ce a fost? Ce este la mijloc?…
Acolo unde este puterea şi dragostea Domnului, acolo chiar timpul şi împrejurările le putem trăi. Unii trec într-o parte şi unii într-alta… Dar dacă am rămas în El, aceasta va face să trăim şi să simţim.
Indiferent că suntem în necaz, în frământări (că fiecare le avem într-un fel sau în altul, fiecare ne avem poverile noastre, frământările noastre), dar dacă trăim cu Domnul acolo unde am fost puşi ca să ne facem partea noastră, în locul şi în starea prin care să putem slăvi, binecuvânta, mări Numele şi puterea dragostei Lui, nimeni şi nimic nu ne poate despărţi. Că apostolul ne spune: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Dumnezeu? Moartea, necazurile, lipsurile, îngerii, puterile, veacul de acum, veacul viitor?”. Nu ne va despărţi nimic. Acolo unde El a spus – dacă numele nostru este scris în cer – nimeni şi nimic, frate şi soră, nu ne poate şterge.
Şi bucuria noastră este nu pentru că ne putem vedea, că ne putem întâlni, ci pentru că numele nostru este scris în ceruri! Că Celui care vine, Duhul şi Mireasa Îi zic: „Vino, Doamne Iisuse!”.
Fraţilor, ce aşteptăm noi? Aşteptăm vremuri mai bune, împrejurări mai plăcute? Adunări sau rânduieli, slujbe? Toate sunt bune şi frumoase, şi folositoare. Toate acestea sunt mijloace prin care noi putem vedea mai frumos, prin care putem cânta mai minunat, prin care putem iubi mai mult… Dar inima noastră să zică: „Vino, Doamne Iisuse!”. Pentru că mereu El este Acela care este în stare să şteargă lacrimile şi durerile, şi zbuciumul, şi frământările din inima fiecăruia.
Acum trei săptămâni, într-o noapte, a murit un frate. A trecut la Domnul. Şi foarte mulţi fraţi erau adunaţi acolo. Nu s-a putut spune nici un cuvânt, nici vorbi, nici cânta. Dar un frate s-a sculat şi a spus… în gura mare a spus: „Dar, fraţilor, nici plânge nu putem?”… Şi a început toată adunarea un hohot de plâns.
Fraţilor, dacă avem pe inimă Lucrarea lui Dumnezeu şi lucrul lui Dumnezeu, dacă avem pe inimă, în orice împrejurări, anumite stări şi impasuri din care nu putem ieşi, atunci, grabnic la Cruce! Lacrimile şi dragostea împacă totul. Noi atunci ne spunem, ne întărim, ne sfătuim: „Fiţi aşa… Umblaţi aşa… Faceţi aşa…”. Câte sfaturi ne sunt date, dar dacă n-am ajuns la Iisus, n‑am rezolvat nimic!…
La picioarele Lui! Numai acolo, fraţilor! Numai când am ajuns la picioarele Lui ni se dezleagă toate tainele. Atunci cad solzii de pe ochi, de pe inimă, de pe viaţă, de pe gură… Şi, în tăcerea cea mai profundă, acolo se cântă cântecul cel mai frumos: cântecul păsării măiestre, pe care numai ea îl află, îl cântă în taină, suspinând şi rugându-se adesea, fără să spună nimic. Fără zgomot şi fără gălăgie!
Aşa a fost Lucrarea mântuirii noastre! Aşa ne-a fost păstrată. Şi, pentru aceasta, Cuvântul cu care am fost legaţi, prin care am fost curăţaţi, să-l legăm la gâtul şi la inima noastră ca pe cea mai scumpă şi sfântă comoară. El ne-a dat putere ca să călcăm peste şerpi şi peste năpârci fără să ne vătămăm.
„Li s-a dat putere!” Bucuraţi-vă nu numai pentru că aţi făcut şi faceţi – care faceţi – sau că vă întoarceţi mereu bucuroşi de la anumite biruinţe. Dar bucuraţi-vă pentru că numele vostru este scris în ceruri şi de numele acesta scris acolo îţi este legată crucea ta, suferinţa ta, necazul tău. De multe ori sunt lucruri prin care treci fără să poţi să spui nimic… Dar trebuie să treci aşa, fără să spui nimic nimănui. Aşa este legată binecuvântarea noastră: în Numele Lui, de dragostea Lui.
Domnul să ne ajute, fraţilor, să putem şi noi spune împreună cu Duhul care ne-a chemat, împreună cu Duhul care ne strigă pe nume, împreună cu Duhul care vrea să ne pregătească: „Vino, Doamne Iisuse!”. Dar noi adesea stăm nepăsători şi reci… El trece pe lângă noi, noi trecem pe lângă El fără să-I auzim şi fără să-I înţelegem glasul Lui plăcut.
Şi Duhul, şi Mireasa zic: „Vino, Doamne Iisuse!”.
Fraţilor, El vine în curând şi cine aude să zică: „Vino, Doamne!”. Frate, dacă auzi şoapta Lui, chemarea Lui, dacă îţi pătrunde inima şi sufletul frăţiei tale, spune-i şi frăţia ta: „Vino!”.
Dacă până acum poate n-ai auzit – căci multe suflete n-au auzit şi n-au fost chemate încă – El îi cheamă pe toţi. Nu vrea să rămânem afară niciunul. Dacă numele frăţiei tale nu a fost scris până azi în ceruri, ai o ocazie, frate şi soră… Vino la picioarele Domnului Iisus. Aleargă degrabă la Numele Lui şi la puterea Lui, prin care poţi să îţi afli izbăvirea, ocrotirea, sprijinul şi mântuirea sufletului. Nimeni şi nimic nu poate, decât El, pentru că numai El, Domnul Iisus, spunea când se ruga înainte de Ghetsimani: „Eu şi Tatăl una suntem! De aceea Mă rog ca şi ai Mei să fie una. Nu Mă rog să-i iei din lume, ci Mă rog să-i păzeşti de cel rău”.
Facă Domnul Iisus ca şi noi să fim una cu El în toate stările şi împrejurările, să fim una ca şi El cu Tatăl. Căci numai El adesea a căutat să fie una cu noi, dar noi nu am înţeles.
Mulţumim Domnului pentru toată partea pe care El o ia; noi ne facem doar partea noastră, ne cunoaştem slujba noastră, locul nostru, pe care trebuie să ni le facem conştiincioşi şi cu toată dragostea.
Când eram al şcoala primară, în cartea de citire de atunci era o povestire hazlie cu adevărat… Bărbatul, venind acasă îi reproşa soţiei:
– Tu nu faci nimic toată ziua. Nu se vede nimic după tine…
Atunci soţia, într-una din zile, îi zise:
– Bine, tu zici mereu aşa. Mâine mă duc eu în locul tău, dar rămâi tu acasă, să faci lucrul meu.
Şi a rămas bărbatul acasă – şi atâtea s-au întâmplat… A uitat uşa deschisă şi pisica a vărsat smântâna. A uitat de vacă, a legat-o cu funia şi vaca s-a spânzurat. Toate au mers pe dos. Şi atunci când soţia a venit acasă, l-a întrebat pe bărbat:
– Ce ai făcut? Dar bărbatul strigă:
– Ajunge! Fiecare la treaba lui.
Fraţilor, fiecare să ne cunoaştem locul şi starea noastră prin care să putem sluji, să putem urma şi să putem trăi cu Domnul.
Domnul să ne ajute pe toţi, ca numele noastre, ale tuturor celor câţi suntem aici, să fie scrise în ceruri.
Aceasta să rămână o întrebare pentru toţi, să fie un semn al întrebării: dacă numele meu este scris sau nu în Cartea Vieţii. Că dacă nu este scris, frate şi soră, zadarnice sunt celelalte.
Domnul să ne ajute la aceasta la toţi. Amin.
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol. 1
După 99 de ani de viață pământească și 75 de ani de credință și slujire în Oastea Domnului, fr. Valer a plecat Acasă!
(26 ian. 1926 – 18 aug. 2025)
În continuare, redăm un fragment despre fr. Valer din „Fericiții noștri înaintași”:
GRUPUL FRAŢILOR DIN HUNEDOARA
S-a născut în anul 1926 şi s-a predat Domnului în anul 1950. S-a căsătorit cu sora Aurelia de la Vinerea, în anul 1952.
Împreună cu sora sa, Sofia, fratele Valer a lucrat cu o neobosită râvnă pentru Domnul mulţi ani.
Având o inimă aprinsă de dragostea Domnului, încă din tinereţea lui a alergat peste tot în ţară, propovăduind cu multă râvnă Cuvântul Sfânt pe la sute de adunări şi de consfătuiri frăţeşti. Fiind însufleţit de o mare iubire frăţească, împreună cu sora Fica au dăruit cu o largă inimă mult pentru fraţii lipsiţi ori închişi. Noi le suntem veşnic recunoscători pentru tot cât au făcut şi pentru ajutorarea noastră de-a lungul atâtor ani, mai ales din 1950 şi până în 1970.
În anii încercărilor dintre 1959 şi 1964 a fost arestat şi fratele Valer împreună cu lotul fraţilor conducători pe ţară şi judecat împreună cu noi la Cluj.
În tot timpul procesului şi al închisorii, fratele Valer a avut una dintre cele mai frumoase şi demne comportări. El a rămas până azi un vrednic şi devotat slujitor al Domnului cu toată familia lor.
Domnul Iisus să le facă tuturor o strălucită parte, în Împărăţia Sa, de răsplata celor statornici, harnici şi credincioşi până la sfârşit. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi
*
Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace!
