10. Ascultaţi bine, să auziţi cum toţi copiii lumii vă zic: „Dacă ne iubiţi,
dacă ne doriţi adevărata noastră fericire,
învăţaţi-ne căile lui Dumnezeu!
11. Dacă vreţi ca noi, copiii voştri, să avem cu adevărat un viitor luminos şi fericit, învăţaţi-ne căile Domnului!
Iar dacă doriţi să ne vedeţi nefericiţi,
dacă vreţi să ne ruinaţi şi să ne pierdeţi viaţa noastră şi a neamului nostru,
– învăţaţi-ne căile păcatului, căile necredinţei, căile fără Dumnezeu.
Căci să ştiţi că, pentru tot ce ne învăţaţi astăzi, voi veţi răspunde în faţa lui Dumnezeu,
în faţa viitorului nostru,
în faţa conştiinţei voastre
şi a judecăţii lui Dumnezeu
– şi vă veţi lua sigur răsplata meritată.”
12. În înţeles duhovnicesc, Sionul este starea cea înaltă şi sfântă în care locuieşte şi stăpâneşte cu mare bucurie şi binecuvântare totdeauna Dumnezeu.
Este acel înalt nivel duhovnicesc pe care îl pot atinge în trăire numai sufletele care, stăruind printr-o necurmată luptă de rugăciune şi de înfrânare, de osteneli şi de jertfe,
ajung în o aşa părtăşie de ascultare cu Hristos, încât inima lor devine o sfântă şi plăcută locuinţă pentru El. Un Sion ceresc.
O, ce înaltă şi dumnezeiască stare este aceasta!
13. Într-o inimă stăpânită total de Hristos strălucesc înţelepciunea şi dragostea,
răbdarea şi bunătatea,
curăţia şi toate roadele Duhului Sfânt,
tot mai frumoase, tot mai dulci şi tot mai multe.
Într-o astfel de viaţă – şi, prin ea, peste alţii – se revarsă izvoarele nesecate şi fericite ale învăţăturii sănătoase,
ale binefacerilor mângâietoare
şi ale rugăciunii fierbinţi.
Iar peste viaţa şi inima aceasta odihneşte fericit şi liniştit, totdeauna cu plăcere, Duhul lui Dumnezeu (I Ptr 4, 14).
14. Înţelepciunea cuprinde nu numai învăţătura adevărului, ci şi limpezimea înţelegerii
prin care omul duhovnicesc se poate orienta în toate cu bucurie, fără greutate şi fără greş.
15. Puterea este nu numai biruinţa pe care i-o dă credinciosului Duhul Sfânt, prin darurile Sale,
ci şi credinţa din inima curajoasă cu care se pot primi şi se pot păstra toate binefacerile şi cuceririle pe care le-a dobândit, cu osteneli şi cu jertfe, sufletul credincios.
16. Dreptatea înseamnă nu numai măsura după care Dumnezeu judecă şi răsplăteşte fiecare gând şi faptă, potrivit cu desăvârşita Sa sfinţenie,
ci şi curăţia de conştiinţă de care este călăuzit în toate ascultătorul lui Dumnezeu faţă de semenii săi.
Şi chiar faţă de orice fiinţă sau lucru din jurul său.
17. Iubirea este Lumina fericită şi dulce care le îmbracă pe toate celelalte virtuţi, în toate manifestările lor.
Iubirea este căldura tuturor virtuţilor,
este gustul lor plăcut,
este îmbrăcămintea lor frumoasă,
este miezul dulce şi fiorul vieţii lor
şi este preţul lor mare şi statornic.
O inimă care îşi are temeliile pe aceşti munţi înalţi şi sfinţi nu poate rămâne ascunsă (Mt 5, 14).
Nu numai frumuseţea ei, ci mai ales revărsările roadelor ei îi vor face pe mulţi să-L slăvească pe Dum¬nezeu, văzând-o astfel (Mt 5, 16).
18. Din muntele cel mai înalt izvorăsc nu numai cele mai puternice, dar şi cele mai limpezi ape.
Cei ce locuiesc lângă munte nu duc niciodată lipsă de ape proaspete şi răcoroase, de ape dulci şi curate.
Având izvoare nesecate, muntele revarsă ape din belşug tuturor celor care vin la el şi rămân acolo.
19. Hristos este Nesecatul Rezervor de ape vii care ţâşnesc în viaţa veşnică (In 4, 14).
Învăţăturile Sale dulci şi limpezi,
nemuritoare şi rodnice
sunt apele cele vii care înviorează şi întăresc sufletele neîncetat,
de mii de ani, renăscând şi primenind mereu viaţa tuturor.
20. O, ce izvoare binecuvântate sunt izvoarele lui Hristos!
Credinţa lui Hristos care se naşte din Cuvântul şi din Duhul Său în sufletele noastre,
– ce izvor viu şi fericit este ea (Rom 10, 17)…
Dumnezeul Vieţii şi Prospeţimii, înviorează mereu Biserica Ta cea vie şi mădularele Tale vii cu aceste izvoare îmbelşugate şi puternice.
Amin.
11. CĂILE BUNE ŞI CĂILE RELE
Cununile slăvite / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
